Folosind instrumentul MIRI (Mid-Infrared Instrument) de pe Telescopul Spațial James Webb (JWST), o echipă internațională de cercetători a realizat o premieră în domeniul astronomiei moderne: analiza compoziției geologice a suprafeței unei exoplanete stâncoase, LHS 3844 b.
Studiul, condus de Sebastian Zieba și Laura Kreidberg de la Institutul Max Planck pentru Astronomie (MPIA), reprezintă o tranziție de la simpla caracterizare a atmosferelor planetare la descifrarea aspectelor geologice ale planetelor ce orbitează stele îndepărtate.
LHS 3844 b este un „super-Pământ”, o planetă stâncoasă cu aproximativ 30% mai mare decât Terra, situată la doar 48,5 ani-lumină distanță. Aceasta orbitează o stea pitică roșie rece, completând o rotație în numai 11 ore.
Datorită apropierii extreme de steaua sa, planeta este blocată mareic: o parte este constant expusă unei lumini stelare intense, cu temperaturi ce ating 725°C, în timp ce cealaltă parte rămâne în întuneric perpetuu.
„Datorită sensibilității extraordinare a JWST, putem observa lumina care vine direct de pe suprafața acestei planete stâncoase. Ceea ce observăm este o rocă întunecată, fierbinte și sterilă, fără atmosferă”, a declarat Laura Kreidberg, director la MPIA.
O lume întunecată și lipsită de atmosferă
Echipa a aplicat spectroscopia în infraroșu pentru a identifica mineralele de pe suprafața planetei. Comparând datele observaționale cu modele geologice bazate pe compoziția Pământului, a Lunii și a lui Marte, cercetătorii au exclus prezența unei scoarțe bogate în silicați (precum granitul terestru).
Pe Pământ, granitul este generat prin procese tectonice complexe care de multe ori necesită apă ca lubrifiant. Absența acestui tip de scoarță pe LHS 3844 b sugerează că planeta nu dispune de o tectonică a plăcilor asemănătoare cu cea terestră și probabil conține foarte puțină apă. În schimb, datele sugerează o suprafață compusă din bazalt sau roci magmatice bogate în fier și magneziu, asemănătoare cu bazinele vulcanice de pe Lună sau Mercur.
Cercetătorii au propus două scenarii principale pentru a explica datele obținute. Primul implică o activitate vulcanică recentă care împrospătează constant suprafața cu rocă nouă. Cu toate acestea, instrumentul MIRI nu a detectat dioxid de sulf (SO2), un gaz de obicei asociat cu vulcanismul activ, ceea ce face acest scenariu mai puțin probabil, notează Phys.org.
Cel de-al doilea scenariu, preferat de astronomi, sugerează că LHS 3844 b este o lume geologic inactivă, supusă eroziunii spațiale pe parcursul unor perioade extinse.
O fereastră către viitor
Fără o atmosferă care să o protejeze, radiația stelară energică și impactul constant al meteoriților mac
