Wangari Maathai (1940 – 2011) a fost o luptătoare pentru mediu din Kenya, activistă, lideră politică și o inovatoare în promovarea drepturilor femeilor și a sustenabilității ecologice.
Prin inițiativa sa, Green Belt Movement, Wangari Maathai a plantat peste 50 de milioane de arbori în Africa, s-a opus defrișărilor și corupției, devenind astfel prima femeie din Africa onorată cu Premiul Nobel pentru Pace (2004).
De la satul kenyan la universitățile de vârf
Wangari Maathai a văzut lumina zilei pe 1 aprilie 1940 în satul Ihithe, Kenya, provenind dintr-o familie de agricultori kikuyu. În ciuda condițiilor economice precare, Maathai a avut oportunitatea rară de a frecventa școala – o raritate pentru fetele din Africa colonială.
(Explicație – fermierii kikuyu constituie un grup etnic important și influent din Kenya, având o moștenire bogată și o cultură profund conectată la natură. Tradițional, kikuyu au fost agricultori pricepuți, crescând cereale, legume și culturi comerciale pe terenurile fertile de pe versanții Muntelui Kenya. Structura socială era organizată pe baze clanice – mbari, iar accesul la pământ avea semnificații economice și spirituale. După colonizarea britanică, mulți kikuyu și-au pierdut terenurile, ceea ce a dus la mișcări de rezistență, precum revolta Mau Mau – în anii 1950, un moment crucial în căutarea independenței Kenyei. În prezent, kikuyu sunt un popor antreprenorial și activ pe scena politică, având un rol esențial în economia și guvernarea Kenyei. Pentru Wangari Maathai, rădăcinile kikuyu au avut un impact profund asupra legăturii sale cu natura și a luptei pentru drepturile comunităților rurale).
Studii în SUA și Germania
Wangari Maathai a terminat studiile în 1964, obținând o diplomă în biologie la Mount St. Scholastica College (SUA), în 1966 a luat un master în științe de la Universitatea din Pittsburgh, iar în 1971 a devenit prima femeie din Africa Centrală și de Est care a obținut un doctorat (în anatomia animalelor, la Universitatea din Nairobi).
Educația, dacă are vreo valoare, nu ar trebui să îndepărteze oamenii de natură, ci să le ofere și mai mult respect față de aceasta, deoarece persoanele educate sunt capabile să înțeleagă ce se pierde – Wangari Maathai
Green Belt Movement: revoluția începută cu un copac
În anii 1970, Kenya se confrunta cu o criză ecologică și socială pe trei fronturi: deșertificare rapidă – terenurile fertile se deteriorau din cauza schimbărilor climatice și metodelor de agricultură nesustenabilă; defrișări alarmante – pădurile erau tăiate masiv pentru a face loc culturilor comerciale și pentru a răspunde cererii de lemn de foc și materiale de construcție; sărăcie endemică – comunitățile rurale, în special femeile, purtau povara principală a acestor crize.
Wangari Maathai a recunoscut legătura directă dintre aceste probleme. Dispariția pădurilor lăsa solurile expuse la eroziune și secetă; femeile erau obligate să călătorească din ce în ce mai multe distanțe pentru a adăpa animalele și a procura lemne de foc, pierzând ore valoroase care ar fi putut fi consacrate educației sau activităților generatoare de venit; iar ciclul
