Veneția, metropola romantică aflată într-o luptă contra timpului cu soarta
Veneția – orașul gondolelor, cu palatele sale gotice și tradiția milenară recunoscută de UNESCO – atrage anual milioane de vizitatori din întreaga lume, inclusiv un număr mare de români. Totuși, fascinanta „La Serenissima” se confruntă acum cu o amenințare existențială semnificativă. Sub influența schimbărilor climatice și a anumitor factori geologici naturali, Veneția se află într-un proces lent, dar sigur, de scufundare.
De la romantism la tragedie: Veneția sub asediul apelor
Renumit pentru farmecul său distinct, orașul construit pe lagună a fost o sursă de inspirație pentru nenumărate generații de artiști și îndrăgostiți. Totuși, dincolo de imaginea idilică se ascunde o criză profundă. Potrivit specialiștilor, terenul Veneției se scufundă cu aproximativ doi milimetri anual, în timp ce nivelul mării crește rapid, influențat de topirea calotelor glaciare și expansiunea termică a apelor pe fondul încălzirii globale.
În ultimele sute de ani, Veneția a coborât cu aproape 25 de centimetri, în timp ce nivelul mării a avansat cu aproximativ 30 de centimetri. Acest fapt a condus la o vulnerabilitate crescândă în fața inundațiilor, care nu mai sunt fenomene rare, ci parte integrantă a vieții de zi cu zi.
Un moment-cheie a avut loc în noiembrie 2019, când orașul s-a confruntat cu una dintre cele mai grave inundații din istoria sa, provocând daune estimate la sute de milioane de euro. Localnicii au fost nevoiți să se refugieze pe platforme ridicate, iar turiștii au fost martori la o Veneție copleșită, nu de mulțimi, ci de apă.
Soluții de miliarde sau viziuni ingenioase fundamentate științific?
Pentru a combate efectele mareelor și ale schimbărilor climatice, Italia a inițiat unul dintre cele mai îndrăznețe proiecte de inginerie din Europa: sistemul MOSE (Modulo Sperimentale Elettromeccanico). Acesta constă dintr-o rețea de bariere mobile care pot fi ridicate pentru a separa laguna Veneției de fluxul crescut al Mării Adriatice.
Deși a fost conceput să fie activat doar de câteva ori pe an, în ultimii ani, MOSE a fost utilizat frecvent – un indiciu clar că schimbările climatice transformă realitatea vechii Veneții.
Cu toate acestea, sistemul MOSE nu reprezintă o soluție pe termen lung, ci doar o modalitate de a câștiga timp. Astfel, idei mai îndrăznețe încep să prindă contur în laboratoarele de cercetare. Dintre acestea, se evidențiază propunerea profesorului Pietro Teatini de la Universitatea din Padova, care sugerează creșterea artificială a orașului prin injectarea de fluide la adâncimi mari sub solul Veneției. Dacă ar fi implementat cu succes, proiectul ar putea ridica orașul cu aproximativ 30 de centimetri și ar oferi o fereastră de salvare de până la 50 de ani.
Criticii vad această idee ca fiind riscantă, însă Teatini consideră că este tehnic viabilă, iar testele preliminare efectuate până acum oferă speranță. Asemenea Serenissimei ca exemplu de ingeniozitate în epoca Renașterii, acum orașul trebuie să inoveze pentru a-și asigura supraviețuirea.
Responsabilitate istorică: un patrimoniu ce merită apărat
Veneția nu este doar o destinație turistică. Este un simbol incontestabil al patrimoniului cultural european și global. Orașul a fost cândva centrul uneia dintre cele mai prospere republici comerciale din Europa medievală și a fost un pol de inovație și artă timp de mai bine de un mileniu.
Însă istoria orașului este strâns legată de intervențiile umane asupra mediului. Între 1950 și 1970, extragerea excesivă a apei subterane în
