Când începem să îmbătrânim mai repede? Creierul și fereastra critică a vieții
Îmbătrânirea reprezintă un aspect inevitabil al vieții umane, însă, spre deosebire de ideile anterioare, nu toate transformările asociate cu îmbătrânirea se desfășoară într-un mod lent și uniform. O cercetare recentă scoate la iveală o realitate surprinzătoare cu privire la modul în care imbatraneste creierul nostru – în special descoperirea unei „feronstre critice” în care viteza degradării neuronale se accentuează considerabil.
Creierul și îmbătrânirea rapidă: când începe declinul?
Conform unei studii recente ce a examinat date obținute prin imagistica prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI) de la peste 19.000 de participanți, se constată că creierul uman începe să îmbătrânească mai rapid în jurul vârstei de 44 de ani. În această fază a existenței, se poate observa o degradare din ce în ce mai accentuată a rețelelor neuronale complexe care structurează creierul.
Evoluția acestui proces se continuă timp de două decenii, atingând un vârf în jurul vârstei de 67 de ani. După aceea, ritmul de degradare se reduce, iar activitatea cerebrală devine surprinzător de stabilă în jurul vârstei de 90 de ani – moment în care procesele degenerative devin constante, dar fără o accelerare semnificativă.
Ce se petrece în creier în această etapă?
Pentru a descoperi cauzele acestui fenomen, echipa de cercetători a studiat markerii biologici și expresia genelor implicate în îmbătrânirea cerebrală. O descoperire notabilă a fost identificarea rezistenței neuronale la insulină ca un factor crucial în accelerarea îmbătrânirii cerebrale.
Insulina joacă un rol esențial în metabolismul energetic al celulelor, inclusiv al neuronilor. Pe măsură ce rezistența la insulină crește, creierul are din ce în ce mai multe dificultăți în a utiliza glucoza – principala sa sursă de energie. Această “foamete energetică” a neuronilor determină degradarea rețelelor cerebrale și afectează funcțiile cognitive.
Lilianne R. Mujica-Parod, autoarea principală a studiului, afirmă că între 40 și 49 de ani se deschide o fereastră critică: o perioadă în care neuronii suferă daune, dar pot fi încă recuperați. Aceasta este momentul în care intervențiile pot îmbunătăți reziliența cerebrală și pot încetini procesul degenerativ.
Cetonele – un combustibil alternativ salvator?
O altă descoperire importantă este rolul cetonelor – compuși derivați din grăsimi, care pot fi utilizați de creier ca sursă alternativă de energie în lipsa glucozei. Spre deosebire de glucoză, cetonele pot fi metabolizate fără insulină, făcându-le extrem de avantajoase în combaterea efectelor rezistenței neuronale la insulină.
În cadrul unui studiu clinic, participanți de diverse vârste au fost supuși administrării fie de cetone, fie de glucoză înainte de a fi examinați prin fMRI. Rezultatele sugerează că administrarea de cetone are efecte minime pentru tineri (20–39 de ani) și pentru persoanele în vârstă (60–79 de ani), însă impactul protector a fost semnificativ pentru cei cu vârste între 40 și 49 de ani – exact în cadrul „ferestrei critice”.
Implicații pentru prevenirea îmbătrânirii cerebrale
Studiul oferă o viziune inovatoare asupra modului în care putem preveni îmbătrânirea rapidă a creierului prin intervenții timpurii, nutrienți alternativi și, eventual, terapii farmacologice care vizează utilizarea combustibililor alternativi precum cetonele.
Cercetătorii subliniază, totuși, că sunt necesare studii suplimentare pe grupuri mai mari și pe perioade mai lungi.
