Vânătorii-culegători ar fi practicat metalurgia cu 11.000 de ani în urmă: O descoperire care redefineste istoria tehnologică a umanității
O nouă descoperire arheologică captivantă din Türkiye ar putea transforma profund modul în care percepem evoluția tehnologică a speciei umane. Un fragment vitrificat, cu o vechime estimată de aproximativ 11.000 de ani, indică existența unei activități proto-metalurgice într-o societate de vânători-culegători—cu mult înainte de recunoașterea oficială a metalurgiei în regiunile civilizate ale lumii.
Descoperirea a avut loc în situl pre-neolitic Gre Filla, situat în valea superioară a fluviului Tigru, și sugerează că oamenii din acea epocă își începeau deja experimentele timpurii cu topirea minereurilor de metal. Artefactul, o bucată vitrificată cu un aspect gălbui-verzui, ar putea reprezenta cea mai veche dovadă cunoscută a interacțiunii intenționate a omului cu temperaturi extrem de ridicate, adecvate procesului de topire a cuprului.
Metalurgia: mai veche decât agricultura?
Deși ideea că metalurgia s-a dezvoltat împreună cu olăritul și civilizațiile agricole este populară, această descoperire sugerează contrariul. Până recent, cele mai vechi dovezi clare de prelucrare a metalelor proveneau din Serbia, din situri precum Belovode și Pločnik, cu o vechime de aproximativ 7.000 de ani. Materialul recent găsit în Türkiye datează cu cel puțin 3.000 de ani înaintea acestor artefacte.
Faptul că obiectul a fost găsit într-un strat geologic datând de aproximativ 10.800 de ani, într-o regiune locuită de vânători-culegători, sugerează că metalurgia nu a apărut brusc în epoca bronzului, ci ar fi rezultat dintr-un lung proces de explorare empirică. Această dezvoltare ar fi început, conform noilor date, chiar în comunități considerate primitive și fără o organizare socială sau tehnologică avansată.
Dovezi ale utilizării deliberate a temperaturilor înalte
Studiile de laborator efectuate asupra fragmentului au dezvăluit informații importante. În primul rând, cercetătorii au observat prezența de cenușă, cărbune și oase animale în apropierea locului unde a fost descoperit obiectul. Aceasta sugerează desfășurarea unor activități de foc sistematizate în zonă, precum gătitul sau alte forme de preparare termică.
Mai important, analiza microstructurii materialului a indicat existența unor faze minerale formate la temperaturi de minimum 1.000 °C—temperaturi improbabile pentru un foc de gătit natural, ceea ce sugerează o intenție clară de a obține asemenea condiții termice.
Structura microcristalină a artefactului, precum și urmele ce par a proveni de pe peretele interior al unui cuptor, susțin ipoteza că cuprul nativ sau un material cu conținut de cupru a fost manipulat într-un mediu controlat. Deși nu au fost identificate complet construcții specifice ca fiind cuptoare metalurgice în proximitatea fragmentului, descoperirea unui posibil furnal în altă parte a sitului întărește ideea unei infrastructuri rudimentare destinate manipulării termice a materialelor.
Lipsa reziduurilor metalurgice și interpretările rezervate
În ciuda acestor descoperiri, nu toate datele sunt concludente. Ceea ce lipsește semnificativ este zgura—un reziduu esențial în orice proces de rafinare a minereurilor metalice. Absența acesteia sugerează că practicile identificate la Gre Filla nu s-au înălțat la nivelul metalurgiei de forme avansate, ci reflectă mai degrabă o etapă incipientă, experimentală din ciclul tehnologic al umanității.
Cercetătorii din cadrul studiului publicat în Journal of
