O capsulă spațială pierdută se întoarce pe Pământ: Kosmos 482, o piese de muzeu din perioada sovietică
După mai bine de cincizeci de ani de plutire orbitală, unul dintre ultimele ecouri ale misiunilor de explorare spațială sovietice se pregătește să reintegreze atmosfera Pământului. Este vorba despre Kosmos 482, o capsulă spațială lansată în 1972 în cadrul programului Venera al Uniunii Sovietice. Neavând succes în atingerea obiectivului său – studierea planetei Venus – capsula a rămas prinsă în orbita Terrei. Conform estimărilor recente, aceasta va reveni pe Pământ în mod necontrolat între 9 și 10 mai 2025.
O misiune nefinalizată începută în 1972
Kosmos 482 a fost lansată pe 31 martie 1972, la câteva zile după sora sa geamănă, Venera 8, care a reușit să transmită date valoroase de pe suprafața lui Venus. Obiectivul principal al Kosmos 482 a fost similar: să transportele o sondă capabilă să pătrundă prin atmosfera densă și fierbinte a planetei, oferind informații despre presiune, temperatură, compoziție atmosferică și alte caracteristici.
Cu toate acestea, misiunea a eșuat la puțin timp după lansare. Din cauza unei avarii la temporizatorul de separare a treptelor rachetei transportatoare, capsula nu a putut ieși de pe orbita terestră și a rămas prinsă într-o traiectorie eliptică în jurul Pământului, la altitudini variabile. Modulul de coborâre, având o masă de aproximativ 500 kg și un diametru de circa un metru, a continuat să orbiteze planeta timp de peste cinci decenii.
Concepută să reziste condițiilor extreme
Un aspect remarcabil al Kosmos 482 este durabilitatea sa excepțională. Capsula a fost proiectată pentru a supraviețui în condițiile dure de pe Venus, unde temperaturile depășesc 460°C și presiunea atmosferică este de peste 90 de ori mai mare decât la nivelul mării pe Pământ. Structura sa beneficiază de un scut termic robust, destinat să facă față temperaturilor intense generate în timpul intrării în atmosferă – ceea ce face plauzibilă supraviețuirea unei părți din capsulă în timpul reintrării în atmosfera Pământului.
Cu toate acestea, specialiștii subliniază că, deși această construcție este rezistentă, nu mai dispune de sistemele de atenuare a impactului (cum ar fi parașutele) funcționale, din cauza degradării cauzate de cei peste 50 de ani petrecuți în spațiu. Prin urmare, impactul cu solul ar putea avea loc cu viteze de până la 250 km/h, asemănătoare cu cele ale unui meteorit mic.
O cădere cu un final incert
Una dintre cele mai mari necunoscute legate de acest eveniment este locul exact unde Kosmos 482 va atinge solul. Capsula urmează o orbită care se întinde pe o zonă vastă între 52° latitudine nordică și 52° sudică, inclusiv o mare parte din populația globului. Având o viteză orbitală de peste 27.000 km/h, o eroare de un minut în estimarea momentului de reintrare poate duce la o diferență de peste 400 de kilometri în locația finală.
Astrofizicienii consideră că o prognoză precisă a punctului de impact nu va putea fi oferită decât cu câteva ore înainte de reintrarea efectivă. Cu toate acestea, statisticile sugerează că șansele ca obiecte de acest tip să cadă într-o zonă populată sunt extrem de reduse – peste 70% din suprafața Pământului fiind acoperită de apă.
Risc scăzut, dar real
Deși impactul este evaluat ca având o probabilitate mică de a cauza daune semnificative, riscul nu este inexistent. Marco Langbroek, specialist în dinamic
