Mucegaiul din locuințe reprezintă o problemă estetică și adesea generează mirosuri neplăcute. Mai important, acesta a fost asociat cu diverse probleme de sănătate, în special cu declanșarea astmului. Care este adevărul surprinzător despre mucegaiul negru?
Există oare o legătură între expunerea la mucegai și o afecțiune pulmonară severă la copii, care nu este legată de astm? Se pare că această legătură nu este reală sau este atât de rar întâlnită încât nu constituie un risc semnificativ. Cu toate acestea, continuăm să auzim despre „mucegaiul toxic” din locuințele umede. Care este adevărul surprinzător despre mucegaiul negru?
Deși este adevărat că locuințele afectate de umiditate pot influența negativ sănătatea, acest impact nu se produce neapărat în modul în care este adesea considerat. „Mucegai” este un termen general pentru diverse tipuri de fungi microscopici. Specia care a captat cea mai mare atenție în aceste cazuri este așa-numitul „mucegai negru”, care formează pete întunecate pe pereții umedi sau în alte zone afectate de infiltrații.
Deși „mucegai negru” nu indică o specie unică, este vorba în general despre ciuperca *Stachybotrys chartarum,* una dintre cele mai temute zece ciuperci, conform specialiștilor.
Această specie a devenit cunoscută după un raport din anii ’90, care menționa mai multe cazuri de boală pulmonară hemoragică în rândul sugarilor. Această afecțiune rară, în care sângele pătrunde în plămâni, poate fi fatală. Raportul sugera că micotoxinele produse de *S. chartarum* ar fi fost responsabile pentru acele cazuri. Micotoxinele sunt substanțe chimice produse de ciuperci pentru a se proteja, printre alte funcții, explică Science Alert.
Adevărul surprinzător despre mucegaiul negru
Există sute de tipuri de micotoxine cunoscute: unele sunt întâlnite în ciuperci otrăvitoare, altele sunt produse de ciuperci de sol precum *Aspergillus flavus* sau *A. parasiticus.*
*Stachybotrys chartarum* poate genera mai multe micotoxine, inclusiv roridina (care inhibă sinteza proteinelor) și satratoxinele, asociate cu efecte toxice severe, inclusiv sângerări pulmonare.
Cu toate acestea, la o examinare mai atentă a dovezilor, există unele probleme: cantitatea de micotoxine produse de *S. chartarum* variază semnificativ; chiar dacă sunt produse în cantități considerabile, nu este deloc sigur că acestea intră în organism în doze suficient de mari pentru a cauza daune; cea mai plauzibilă modalitate de pătrundere a micotoxinelor în organism este prin inhalarea sporilor. Într-adevăr, aceste toxine se găsesc în sporii ciupercii.
Studii pe șoareci au arătat că injectarea directă a unor doze mari de spori în cavitatea nazală poate duce la sângerări pulmonare. Totuși, aceasta nu reflectă expunerea obișnuită din locuințe.
Un aspect esențial este că *S. chartarum* nu eliberează mulți spori în aer, deoarece aceștia sunt în general prinși într-o masă gelatinoasă. Așadar, densitatea sporilor necesară pentru a reproduce efectele observate în experimentele pe animale nu apare în mod natural în locuințe.
Un raport cu erori
Investigații ulterioare au arătat că raportul inițial din anii ’90 despre copiii afectați de boala pulmonară conținea erori, inclusiv în calculul concentrațiilor de spori. Corectarea acestor erori a condus la concluzia că nu există o legătură clară între această boală și expunerea la *S. chartarum.*
Academia Americană de Alergie, Astm și Imunologie afirmă că, deși există o relație bine documentată între mediile interioare umede și problemele de sănătate, acest lucru nu sugerează automat că mucegaiul negru este întotdeauna vinovat.
