—
Titlu: Vântul solar ar putea genera apă pe Lună: O inovație remarcabilă coordonată de NASA
Un nou studiu realizat sub egida NASA furnizează dovezi relevante că vântul solar – fluxul constant de particule emise de Soare – ar putea contribui la formarea moleculelor de apă pe suprafața Lunii. Această descoperire nu doar că dezvăluie un vechi mister legat de existența apei pe satelitul nostru natural, ci și că are potențialul să transforme radical planurile pentru viitoarele misiuni lunare cu echipaj uman.
Apa pe Lună: Un mister parțial dezvăluit
Anterior, cercetătorii au detectat dovezi ale moleculelor de apă și hidroxil (OH) în regolitul lunar după mai multe expediții spațiale. Totuși, sursa exactă a acestora a fost până acum neclară. Teoriile anterioare includeau surse precum:
– Activitatea vulcanică din trecut,
– Emanațiile din solul lunar,
– Coliziunile cu micrometeoriți.
Cu toate acestea, datele obținute din observații orbitale au relevat un fenomen surprinzător – cantitatea de apă de pe Lună părea să urmeze un ciclu zilnic, sugerând prezența unei surse constante de reîmprospătare, mai degrabă decât una legată exclusiv de evenimente sporadice, cum ar fi impacturile meteoritice.
Vântul solar: Factorul esențial în crearea apei?
Studiul recent, publicat în revista științifică JGR Planets, analizează o altă teorie intrigantă: interacțiunea dintre vântul solar și regolitul lunar.
Vântul solar transportă particule ionizate, în special protoni – nuclei de atomi de hidrogen – care ating viteze de peste 1,6 milioane km/h. Spre deosebire de Pământ, care beneficiază de un câmp magnetic puternic, Luna are un câmp magnetic slab și fragmentat, ceea ce o face vulnerabilă la bombardamentul continuu cu aceste particule.
Regolitul lunar este predominant compus din oxigen sub formă de minerale. Când protonii din vântul solar lovesc solul, aceștia „fură” electroni din regolit, devenind atomi de hidrogen neutru. Acești atomi de hidrogen se reunesc ulterior cu oxigenul din regolit, generând hidroxil (OH) sau chiar molecule de apă (H₂O).
Experimentul de laborator: O validare suplimentară
Pentru a verifica această ipoteză, cercetătorii au reprodus condițiile de pe Lună într-un mediu de laborator. Folosind mostre de sol aduse de misiunea Apollo 17, au creat un accelerator de particule într-un spațiu vidat și au expus probele la particule similare celor din vântul solar timp de mai multe zile — echivalentul a peste 80.000 de ani de expunere lunară reală.
Rezultatele au fost extraordinare: Compoziția chimică a solului s-a modificat, iar molecule de apă au fost identificate acolo unde anterior nu se detectase nimic.
Li Hsia Yeo, coordonatoarea studiului de la NASA Goddard Space Flight Center, a afirmat:
„Ce este captivant este faptul că, folosind doar sol lunar și un ingredient esențial provenit de la Soare, se poate genera apă.”
Implicarea descoperirii pentru viitorul explorării lunare
Aceste rezultate sunt extrem de promițătoare pentru planurile de colonizare și explorare a Lunii. Gheața de apă prezentă, în special în craterele umbrite din zona polului sudic lunar, ar putea oferi resurse esențiale, precum:
– Apă potabilă pentru astronauți,
– Oxigen pentru respirație,
– Hidrogen pentru combustibil.
În plus, fenomenul formării apei sub influența vântului solar ar putea indica existența resurselor regenerabile de apă chiar și în alte regiuni ale Lunii, nu doar în zonele polare reci.
Impactul asupra cercetărilor planetare
Această descoperire nu este relevantă doar pentru Luna. Ea ar putea oferi explicații pentru:
– Dovezile apei pe alte corpuri fără atmosferă sau câmp magnetic.
