Un nou studiu a scos la iveală adevărata origine a burnoutului
Când ne întâlnim cu termenul „burnout”, majoritatea dintre noi asociem acest concept cu orele prelungite de muncă și cu stresul acumulat în cadrul profesional și în relațiile de serviciu. Cu toate acestea, un nou studiu neașteptat sugerează că doar o mică parte dintre cei care se confruntă cu burnout percep munca ca fiind principalul factor care contribuie la simptomele lor. Așadar, care este adevărata origine a burnoutului?
Cercetarea, realizată de o echipă de la Universitatea Norvegiană de Știință și Tehnologie (NTNU), ar putea contesta viziunea tradițională asupra modului în care se dezvoltă burnoutul și cum ne-am putea proteja mai eficient împotriva lui.
Care este adevărata origine a burnoutului?
Conform studiului, mai puțin de 30% dintre participanți au menționat locul de muncă ca fiind motivul principal pentru oboseala resimțită. Cercetătorii sugerează că, în spatele burnoutului, se află adesea un set mai amplu de factori și presiuni din viața de zi cu zi, nu doar ceea ce se întâmplă la locul de muncă.
„Ce cei care trec prin burnout afirmă este un stres constant în viața lor de zi cu zi, care conduce la o formă de depresie. Ar putea fi descris ca un stres depresiv generalizat”, explică psihologul Renzo Bianchi de la NTNU.
Studiul a inclus 813 angajați din Norvegia, dintre care unii au semnalat simptome de burnout. Cercetătorii au analizat modul în care participanții percep cauzele epuizării, oboselii și stresului psihologic nespecific.
Rezultatele au arătat că, deși burnoutul era legat evident de anumite aspecte profesionale, factori precum securitatea locului de muncă și suportul din partea colegilor erau mai degrabă corelați cu stresul psihologic general decât cu burnoutul propriu-zis. Interesant este că doar 27,7% dintre cei care manifestau simptome de burnout au susținut că munca ar fi principalul responsabil.
Cercetările anterioare au oferit rezultate asemănătoare
Aceasta nu este prima cercetare care susține această idee: în alte studii, majoritatea celor afectați de burnout nu și-au pus vina în primul rând pe locul de muncă. Așadar, burnoutul poate fi declanșat de diverși factori, în funcție de fiecare individ în parte.
„Pentru cei cu o personalitate predispusă la anxietate, grijile și stresul pot consuma o cantitate mare de energie, chiar dacă nu sunt direct corelate cu serviciul. Consider că este crucial să investigăm mai atent acest aspect, în special modul în care personalitatea poate influența apariția burnoutului. Grijile constante privind posibilele evenimente negative sunt extrem de epuizante”, afirmă Bianchi.
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) definește burnoutul ca fiind stres cronic asociat muncii, manifestat prin: epuizare sau lipsă de energie, distanțare și atitudine negativă față de muncă, precum și comportament profesional diminuat. Aceste definiții, axate pe muncă, datează încă de pe vremea când psihologul american Herbert Freudenberger a popularizat termenul „burnout”. Inițial folosit pentru profesiile de îngrijire (precum medici, asistente sau asistenți sociali), acesta s-a extins ulterior la toate tipurile de locuri de muncă, conform Science Alert.
Care este adevărata origine a burnoutului? Definiția ar trebui să fie regândită!
Cu toate acestea, autorii studiului sugerează că definițiile ar putea necesita o reevaluare, nu doar pentru a înțelege mai bine burnoutul și simptomele sale, ci și pentru a putea interveni eficient. Dacă problema nu derivă din muncă, nu are sens să căutăm soluții exclusiv în contextul profesional.
Burnoutul poate avea efecte severe asupra sănătății fizice și mintale, și desigur că, în unele cazuri, este provocat de muncă. Totuși, acesta poate fi amplificat și de probleme familiale, de sănătate sau financiare.
Printre factorii care pot diminua riscul de burnout la locul de muncă
