🌟 Articol informativ:
—
# O descoperire fascinantă: Un microorganism arhaic poate să își transforme corpul în țesut multicelular sub presiune
Un microb microscopic care trăiește în cele mai sărate și ostile lacuri de pe planetă a demonstrat o abilitate remarcabilă: sub presiune mecanică, devine multicelular, o trăsătură de obicei asociată organismelor complexe. Studiul, realizat de patobiologul Theopi Rados de la Universitatea Brandeis, împreună cu o echipă internațională, deschide o nouă perspective despre modul în care viața multicelulară ar fi putut apărea inițial pe Pământ.
## Cine este subiectul? Haloferax volcanii
Organismul cercetat, Haloferax volcanii, face parte din domeniul Archaea — o categorie aparte de forme de viață, adesea confundată cu bacteriile, dar cu caracteristici genetice și moleculare mai apropiate de cele ale organismelor eucariote, inclusiv oamenii.
Această archaeon trăiește în condiții extreme precum Marea Moartă și Marele Lac Sărat, unde adaptabilitatea este esențială.
## Cum devine multicelular?
Cercetările realizate de Rados și echipa sa au arătat că atunci când Haloferax volcanii este supus unei presiuni fizice moderate — comparabile cu cea întâlnită la câțiva metri sub apă — microorganismul începe o transformare fascinantă:
– Sub o presiune de doar 10 kPa, celulele individuale sunt împinse să se aplatizeze și, înainte de a se diviza, dezvoltă o creștere orizontală, formând structuri mai mari.
– La presiuni și mai ridicate, de peste 100 kPa (similar cu condițiile de la 10 metri adâncime sub apă), Haloferax volcanii nu doar că a fost aplatizat, ci a creat o rețea de celule fuzionate, asemănătoare unui țesut.
Această metamorfoză este facilitată de structura lor celulară: în loc de un perete celular rigid, aceste archaeon au o membrană flexibilă, similară cu cea a celulelor animale, care le permite transformări plastice și adaptabile.
## Două tipuri distincte de celule
Odată ce devine multicelular, fascinantul Haloferax volcanii nu își grupează celulele aleatoriu. Sub tensiunea mecanică, își organizează structura în două tipuri de celule distincte:
– Celule periferice în formă de pană: Plate și largi, situate la marginea structurii.
– Celule centrale, scutoide: Mai compacte și înalte, plasate în centrul structurii.
Forma de scutoid este esențială pentru adaptarea la forțele mecanice în țesuturi curbate. Aceleași forme se regăsesc și la organisme eucariote în contexte similare – cum ar fi în organizarea țesuturilor epiteliale din intestine sau piele. Această descoperire sugerează că adaptarea formei celulare pentru a gestiona tensiunile mecanice a apărut mult mai devreme în istoria vieții decât am crezut anterior.
## Implicații importante pentru înțelegerea evoluției
Aceste observații susțin ideea că multicelularitatea nu necesită neapărat o arhitectură celulară complexă sau o rețea extinsă de proteine specializate. Viața poate construi complexitate structurală de la sine, ca reacție la necesitatea de a face față stresului fizic.
„Faptul că archaea pot crea structuri complexe asemănătoare țesutului sugerează că natura poate genera trăsături complexe din materiale aparent simple,” spune biologul Alex Bisson, coautor al studiului.
Astfel de structuri multicelulare primitive, influențate de mediu, ar putea reprezenta primii pași spre formele complexe de viață pe Pământ.
## O privire asupra originilor multicelularității
Aceste constatări ar putea transforma modul în care percepem evoluția multicelularității, sugerând că pres
