Cercetarea unei metode eficiente de extindere a durateții vieții este o preocupare veche a omenirii. Chiar dacă alchimiștii medievali nu au reușit să descopere piatra filozofală, știința modernă a găsit o strategie viabilă: restricția calorică.
Numeroase studii realizate pe animale de laborator au demonstrat că diminuarea aportului caloric poate conduce la o existență mai lungă și mai sănătoasă. Totuși, o dietă drastică este dificil de susținut pe termen lung și poate aduce efecte negative.
Ce a descoperit o echipă de cercetători
Pornind de la această observație, o echipă internațională de cercetători a investigat dacă două medicamente, rapamicina și metformina, pot reproduse efectele biologice ale restricției calorice fără a necesita renunțarea la alimentația obișnuită.
Concluziile, publicate recent, sugerează că rapamicina ar putea extinde viața aproape la fel de eficient ca și reducerea aportului caloric, în timp ce metformina nu a oferit beneficii evidente.
Rapamicina este un compus descoperit în anii ’70 într-o bacterie din solul Insulei Paștelui. Folosit inițial în transplanturi pentru a preveni respingerea organelor, acest compus acționează prin blocarea unui mecanism celular care reglează reacția la prezența nutrienților, conform publicației Science Alert.
Metformina, obținută dintr-o substanță din planta liliac francez, este utilizată pe scară largă în tratamentul diabetului de tip 2.
Rezultate variate, dar perspective promițătoare
Pentru a obține o imagine completă, cercetătorii au analizat 167 de studii relevante realizate pe opt specii de vertebrate, de la pești la primate.
Comparând cele trei strategii, restricția calorică, administrarea de rapamicină și metformină, au constatat că restricția calorică rămâne cea mai fiabilă metodă de extindere a vieții, dar rapamicina a avut efecte aproape similare. Pe de altă parte, metformina nu a generat rezultate semnificative.
Cu toate acestea, efectele nu sunt uniforme. În anumite cazuri, studiile au demonstrat chiar o scădere a duratei de viață ca urmare a restricției calorice sau a administrării de rapamicină.
În plus, majoritatea datelor provin din studii pe șoareci și șobolani, care, deși au multe gene comune cu oamenii, nu sunt întocmai comparabili.
Un alt aspect semnificativ sunt efectele adverse ale rapamicinei. La doze mari, aceasta poate suprime sistemul imunitar și poate afecta fertilitatea.
Cercetătorii explorează acum doze mici și administrare intermitentă pentru a verifica dacă pot conserva beneficiile fără riscurile asociate.
Primele rezultate sunt încurajatoare
Participanții umani la un studiu clinic în desfășurare, care au primit rapamicină în doze reduse, au arătat îmbunătățiri în parametrii care indică o îmbătrânire sănătoasă. Un studiu similar cu metformină este încă în curs de desfășurare, iar concluziile sunt anticipate în anii următori.
Până acum, rapamicina nu este un „elixir al tinereții” disponibil pe bază de rețetă, dar acest compus derivat dintr-o bacterie de sol sugerează că este posibil să influențăm procesele de îmbătrânire prin intervenții moleculare.
Provocarea rămâne elaborarea unor terapii care să extindă viața și să mențină sănătatea, fără a impune renunțarea la micile plăceri, cum ar fi o felie de tort de ciocolată.
