Un medicament frecvent utilizat pentru diabet, pioglitazona, ar putea deveni o soluție inovatoare în combaterea cancerului de prostată, conform unui studiu efectuat de cercetătorii de la Universitatea Umeå din Suedia. Această descoperire neașteptată a apărut în urma unei observații clinice la pacienți diabetici cu cancer de prostată, indicând un nou potențial terapeutic pe care acest medicament l-ar putea avea dincolo de tratamentul diabetului de tip 2.
Pioglitazona: Oferind mai mult decât tratarea diabetului
Pioglitazona este un medicament larg utilizat pentru managementul glicemiei în cazul pacienților cu diabet de tip 2. Substanța funcționează prin activarea unei proteine numite PPARγ (receptor activat de proliferatorii peroxisomali gama), care joacă un rol crucial în controlul metabolismului glucidic și în sensibilitatea organismului la insulină.
Cercetătorii au observat că pacienții ce sufereau de cancer de prostată și diabet, tratați cu medicamente mirându-se la această proteină, inclusiv pioglitazona, nu au arătat recidive ale cancerului pe parcursul perioadei de monitorizare. Studiul efectuat la Universitatea Medicală din Innsbruck a implicat 69 de pacienți cu aceste două afecțiuni, urmăriți între anii 2014 și 2023.
Rezultatele promițătoare ale cercetării
Pe lângă datele obținute în cadrul acestui studiu clinic retrospectiv, echipa de cercetare a extins investigațiile în laborator, realizând teste in vitro (pe culturi celulare) și in vivo (pe modele animale – șoareci). Rezultatele s-au dovedit a fi încurajatoare: pioglitazona nu doar că încetinea proliferarea celulelor canceroase de prostată, ci și influența asupra funcționării acestora la nivel metabolic, diminuând capacitatea lor de supraviețuire și de răspândire.
Conform echipei de cercetare, activarea receptorului PPARγ conduce la o reprogramare a celulelor canceroase. Acest proces implică modificări în modul în care celulele folosesc energia și își mențin procesele vitale, creând un mediu intracelular mai advers pentru dezvoltarea tumorii.
“Pentru prima dată, avem date clinice solide care demonstrează că pacienții cu cancer de prostată și diabet zaharat, care urmează o terapie țintită pe proteina PPARγ, nu au recăderi oncologice într-o perioadă extinsă de urmărire,” a declarat profesorul Lukas Kenner, unul dintre autorii principali ai studiului.
Implicarea în prevenirea recidivelor oncologice
Un aspect care face această descoperire extrem de valoroasă este implicarea pioglitazonei nu doar în tratamentul inițial, ci și în prevenirea recidivelor – o provocare semnificativă în oncologie. Deși cancerul de prostată de obicei progresează lent, recidivele sunt frecvente și pot varia în severitate, ceea ce evidențiază nevoia unor noi strategii terapeutice care să extindă perioada de remisiune și să îmbunătățească calitatea vieții pacienților.
Precauții și pași viitori
Deși rezultatele sunt încurajatoare, cercetătorii subliniază că studiul a fost realizat într-un cadru restricționat și pe un număr limitat de pacienți, toți având și diabet. Astfel, nu se poate determina cu certitudine dacă efectele observate vor fi valabile pentru pacienții cu cancer de prostată fără diabet. Pentru a confirma aceste descoperiri, sunt necesare studii clinice suplimentare, preferabil randomizate, care să includă un număr mai mare de participanți și să evalueze eficiența pioglitazonei în afara populației cu diabet.
Concluzie
Studiul realizat de cercetătorii din Suedia și Austria oferă un punct de plecare revoluționar pentru potențiala repoziționare a pioglitazonei ca tratament complementar în cazul cancerului de prostată. Dacă ipoteza va fi confirmată, avem
