Cercetătorii au identificat o specie umană necunoscută care a populat „Sahara Verde” acum 7.000 de ani
O descoperire semnificativă oferă o nouă înțelegere a istoriei umanității în Africa de Nord. O echipă de cercetători a examinat ADN-ul a două mumii găsite în sud-vestul Libiei și a descoperit informații interesante despre o populație umană enigmatică care a trăit în Sahara în perioada în care aceasta era o vastă savană verde și umedă, cunoscută sub denumirea de „Sahara Verde” sau „Perioada Umedă Africană”.
Sahara Verde: Un trecut climatic și ecologic necunoscut
Perioada Umedă Africană (14.500 – 5.000 î.Hr.) a transformat ceea ce astăzi este cel mai extins deșert de nisip din lume într-o zonă verde și bogată. Ploile abundente, lacurile și râurile susțineau viața oamenilor și a faunei sălbatice, transpunând Sahara într-un habitat favorabil oamenilor.
În această etapă neobișnuită din istoria climatică a regiunii, oamenii au creat comunități de păstori și vânători, așa cum demonstrează situl arheologic Takarkori, unde au fost găsite dovezi de activitate umană ce datează de peste 8.000 de ani.
ADN antic obținut din mumiile libiene
Între anii 2003 și 2006, arheologii au săpat rămășițele a 15 indivizi într-un adăpost rupestru din Takarkori, sud-vestul Libiei. Două dintre acestea au fost conservate prin mumificare naturală, menținându-se într-o stare excepțională pentru analizele genetice.
Avantajul principal al acestor mostre constă în faptul că cercetătorii au reușit să extragă ADN nuclear complet — moștenit atât de la mamă, cât și de la tată — oferind o viziune mult mai detaliată decât analiza anterioară, care se baza doar pe ADN-ul mitocondrial.
O populație distinctă, izolată genetic
Rezultatele, publicate în renumita revistă Nature, sugerează că acești indivizi făceau parte dintr-o populație necunoscută anterior, distinctă genetic de alte grupuri africane din aceleași vremuri. Compararea ADN-ului celor două mumii cu peste 800 de genomuri moderne și 117 genomuri antice din Africa, Orientul Apropiat și sudul Europei a dezvăluit o separare genetică clară față de populațiile din Africa subsahariană.
Se pare că acest neam s-a separat de grupurile africane subsahariene cu aproximativ 50.000 de ani în urmă, rămânând ulterior izolat în Sahara, chiar și în condițiile favorabile migrațiilor din „Sahara Verde”.
Nu doar izolare – dovezi de contacte externe
Totuși, cercetătorii au identificat în genomul mumiilor trăsături de strămoși din Levant (zona care include actualele Israel, Iordania, Liban și Siria) și chiar fragmente de ADN neanderthalian. Aceste informații sugerează un contact indirect cu populații din afara Africii, dat fiind că neanderthalienii nu au trăit pe continentul african.
O asemenea moștenire genetică sugerează că, la un moment dat, strămoșii acestor indivizi au migrat prin Orientul Mijlociu sau regiuni mediteraneene, înainte de a se stabili în Sahara Verde.
Cultura a depășit granițele genetice
Un aspect fascinant evidențiat de studiu este distincția dintre schimburile genetice și cele culturale. Deși populația Takarkori a rămas izolată din punct de vedere genetic, datele arheologice sugerează că în regiune au circulat idei și practici culturale. Acest lucru indică posibile interacțiuni comerciale sau influențe spirituale și tehnologice între diverse grupuri, chiar dacă nu a avut loc un amestec genetic considerabil.
Moștenirea genetică transmisă până astăzi
În ciuda faptului că acest neam izolat a dispărut în forma sa originală, cercetătorii afirmă
