De ce nu există un centru al Universului? Acum aproape un secol, cercetătorii erau confruntați cu o contradicție aparentă în teoria relativității generale elaborată de Albert Einstein.
Teoria, publicată în 1915 și deja bine acceptată de comunitatea științifică, sugera că Universul este static, adică stabil și nemișcat. Pe scurt, Einstein credea că dimensiunea și forma Universului de astăzi sunt, în linii mari, aceleași ca întotdeauna.
Însă observațiile astronomice obținute cu telescoape din ce în ce mai avansate demonstrau contrariul. Privind spre galaxiile îndepărtate, cercetătorii au găsit dovezi clare că Universul nu este static, ci se află într-o expansiune.
În curând, oamenii de știință au realizat că teoria lui Einstein nu excludea această posibilitate, ba chiar permitea o interpretare care susține un Univers în expansiune. Folosind aceleași instrumente matematice furnizate de teoria relativității, au avut loc apariția unor noi modele care descriau un Univers dinamic, în dezvoltare continuă.
De ce nu există un centru al Universului? O idee greu de înțeles
„Predau relativitatea generală de mulți ani și conceptul unui Univers în expansiune constantă rămâne greu de prins pentru mulți, parțial din cauza că ne contrazice intuițiile naturale despre cum funcționează realitatea. De exemplu, este dificil de imaginat că ceva atât de vast precum Universul nu are un centrul. Dar fizica chiar asta ne indică,” explică profesorul Rob Coyne, de la University of Rhode Island (SUA).
Pertinent, să definim ce înseamnă „expansiune”. Pe Pământ, când afirmăm că ceva se extinde, ne referim la faptul că acel ceva devine mai mare. În cazul Universului, acest lucru este parțial adevărat. Expansiunea implică și că „toate obiectele se depărtează de noi,” ceea ce putem observa atunci când privim prin telescoape: galaxiile par că se îndepărtează de noi.
Mai mult, cu cât o galaxie este mai îndepărtată, cu atât aceasta pare să se deplaseze mai repede. Și nu doar în raport cu noi; galaxiile se distanțează reciproc. Este mai corect să afirmăm că totul în Univers se îndepărtează de orice altceva, simultan, scrie Science Alert.
Această idee, deși subtilă, este crucială. Este ușor să ne imaginăm nașterea Universului ca pe un foc de artificii: un „Big Bang” care propulsează galaxiile în toate direcțiile dintr-un punct central.
Dar această analogie este eronată. Ea sugerează, în mod greșit, că expansiunea a început dintr-un singur loc și că galaxiile sunt cele care se deplasează, ceea ce nu este complet corect.
Ce înseamnă expansiunea Universului?
De fapt, nu galaxiile se mișcă unele față de altele, ci spațiul dintre ele, „țesătura” Universului, este cel care se extinde în timp. Cu alte cuvinte, galaxiile nu se deplasează prin Univers; mai degrabă, Universul însuși se dilată, purtând galaxiile împreună cu el.
O
