În încercarea de a găsi răspuns la una dintre cele mai esențiale întrebări ale științei contemporane – „A existat vreodată viață pe Marte?” – roverul Curiosity, aflat pe Planeta Roșie din 2012, a furnizat câteva indicii promițătoare. Dintre acestea, detectarea metanului în atmosfera marțiană s-a evidențiat ca fiind una dintre cele mai captivante. Metanul este un gaz care, pe Pământ, este asociat în principal cu activități biologice, ceea ce a stârnit entuziasmul în legătură cu posibila existență a vieții extraterestre. Totuși, noi studii sugerează că această descoperire ar putea avea o explicație complet diferită: metanul ar putea proveni chiar din interiorul roverului Curiosity.
Curiosity și enigma metanului marțian
Roverul Curiosity, echipat cu o gamă variată de instrumente științifice avansate, inclusiv un spectrometru cu laser specializat pentru a detecta metan, a înregistrat de mai multe ori prezența acestui gaz în atmosfera lui Marte. Observațiile au fost interpretate, de unii cercetători, ca indicii ale unei posibile activități biologice în subteranul marțian.
Cu toate acestea, concentrațiile detectate sunt extrem de reduse, de ordinul câtorva părți pe miliard (ppb), iar valorile observate s-au dovedit a fi extrem de variabile în timp și spațiu, ceea ce a ridicat întrebări asupra credibilității acestor măsurători.
Originea metanului: biologică, geologică sau… tehnologică?
Într-un articol recent apărut în Journal of Geophysical Research: Planets, o echipă de cercetători condusă de Sébastien Viscardy investighează o ipoteză alternativă: metanul detectat de Curiosity nu ar fi în atmosfera marțiană, ci ar proveni dintr-o sursă internă a roverului. Mai precis, din spectrometru.
Această ipoteză se bazează pe diverse anomalii și semnale de alarmă observate în timpul măsurătorilor. În primul rând, datele colectate sunt rezultatul unei medii a trei măsurători individuale, ale căror valori pot varia semnificativ. Fluctuațiile mari între măsurători sugerează o posibilă contaminare a sistemului de detecție.
De asemenea, s-a observat o instabilitate a presiunii în compartimentele spectrometrului: camera de foreoptică (unde se află sursa laserului) și celula destinată probelor de aer marțian. Aceste camere ar trebui să fie complet etanșe, însă variațiile de presiune sugerează o posibilă scurgere de gaze între compartimente sau din exterior.
Contaminare din aerul de pe Pământ?
Un alt element central al ipotezei cercetătorilor subliniază că, înainte de lansarea misiunii în 2011 de la Cape Canaveral, aerul din Florida ar fi putut pătrunde în echipamentele de măsurare ale roverului. Chiar dacă s-au desfășurat proceduri de evacuare a gazelor înainte de încapsulare, contaminarea cu metan ar fi putut să persiste din cauza unor posibile rezervoare de gaz rămase nedeconectate în sistem. Nivelurile de metan rămase în camera de foreoptică depășesc de peste 1.000 de ori concentrațiile observate în celula cu aer marțian, iar o mică scurgere ar putea afecta semnificativ măsurătorile.
Propunerea unui experiment-cheie inovativ
Pentru a verifica natura reală a sursei de metan, cercetătorii sugerează un experiment simplu, dar ingenios: măsurarea aceleași probe de aer marțian în două nopți consecutive. Dacă rezultatele ar indica o creștere a concentrației de metan în a doua seară, ar însemna, cu o probabilitate mare, că gaze contaminate dintr-o altă parte a roverului au pătruns în sistemul de detecție. Aceasta ar confirma că metanul detectat nu provine din atmosfera marțiană, ci dintr-o sursă internă, potențial reziduală din vremea construcției navei.
Concluz
