O nouă teorie referitoare la structura fundamentală a Universului sugerează că timpul are trei dimensiuni. În plus, acest model susține că aceste dimensiuni temporale constituie caracteristica esențială a Universului, iar dimensiunile pe care le numim „spațiu” sunt doar o consecință secundară sau chiar un rezultat indirect.
În prezent, aceasta este doar una dintre numeroasele propuneri legate de dimensiunile Universului, iar majoritatea fizicienilor nu au formulat încă o opinie clară cu privire la cât de plauzibilă este.
Noi trăim timpul în mod continuu, indiferent de activitățile noastre – spre deosebire de dimensiunile spațiale – și, din acest motiv, îl percepem intuitiv ca fiind diferit. Astfel, a fost o surpriză când Albert Einstein a avansat ideea că există patru dimensiuni care formează o entitate unică, denumită spațiu-timp.
Conceptul că timpul este doar o altă dimensiune, asemenea lungimii sau înălțimii, se confruntă cu rezerve din partea celor neinițiați în fizică. Totuși, modelul lui Einstein este extrem de eficient în a explica și chiar a prezice aspectele realității, devenind astfel norma în fizică.
Mulți cercetători încearcă să explice de ce timpul decurge într-o singură direcție, dar alții investighează idei mai neobișnuite – cum ar fi teoria stringurilor, care presupune 11 dimensiuni, dintre care doar patru sunt spațiu și timp.
Obiectivul suprem al fizicii contemporane
Dr. Gunther Kletetschka, de la Universitatea Alaska Fairbanks (SUA), propune acum o variantă în care timpul are trei dimensiuni – o idee care nu este nouă, dar care în acest context beneficiază de o abordare diferită.
Kletetschka afirmă că această tripletă temporală este indusă de fenomenele cuantice și de evoluția Universului. Modelele anterioare au generat paradoxuri, însă el susține că le-a ocolit.
Dacă am putea naviga prin toate cele trei dimensiuni ale timpului, am putea experimenta multiple versiuni ale aceleași realități, similar conceptului de multivers.
Navigarea în a doua dimensiune a timpului ne-ar permite să retrăim aceeași zi, dar cu mici variații, pe măsură ce ne „mișcăm” de-a lungul acestei axe. Dacă am călători simultan în prima și a doua dimensiune, am simți realități care devin tot mai distincte. A treia dimensiune temporală ar facilita tranziția între realități total diferite.
Kletetschka susține că, la fel cum materia distorsionează spațiu-timpul în relativitatea generală, în acest nou model masa și energia sunt manifestări ale curburii și dinamicii temporale.
De ce percepem doar o singură dimensiune temporală?
Pentru că celelalte două devin evidente doar în condiții extreme, scrie Kletetschka. Multe teorii
