Explorarea adâncurilor oceanului: Numai 0,001% din fundul oceanic a fost cartografiat vizual până acum
Deși oceanele acoperă aproximativ 70% din suprafața Pământului, înțelegerea noastră a fundului oceanic este extrem de limitată. Un studiu recent realizat de cercetători de la Ocean Discovery League, Scripps Institution of Oceanography și Universitatea Boston arată că doar între 0,0006% și 0,001% din fundul oceanului a fost explorat și documentat vizual — un procent neglijabil în raport cu amploarea planetei.
Această estimare înseamnă, concret, că doar 3.823 de kilometri pătrați din fundul oceanic au fost cartografiați vizual, ceea ce reprezintă o zonă puțin mai mare decât statul Rhode Island sau aproximativ o zecime din suprafața Belgiei.
Ce implică acest lucru pentru explorarea oceanelor?
„Avem dovezi vizuale ale unui procent extrem de mic din fundul oceanului, un ecosistem care se întinde pe 66% din suprafața planetei,” subliniază Katherine Bell, autor principal al studiului și exploratoare marină cu o vastă experiență. În special, cercetarea se concentrează pe regiunile oceanice care se află la adâncimi de sub 200 de metri — zone cunoscute pentru biodiversitatea lor unică, dar care rămân în mare parte neexplorate.
În plus, studiul indică faptul că aproximativ 30% dintre înregistrările vizuale disponibile au fost realizate în alb-negru și la rezoluții reduse, cele mai multe fiind efectuate înainte de 1980. Aceasta evidențiază o absență semnificativă a tehnologiei moderne și a standardizării în explorarea marină.
Disproporții în explorarea geografică și istorică
Studiul, publicat în revista Science Advances, a analizat peste 43.000 de scufundări efectuate din 1958 până în prezent. Datele sugerează că explorarea are loc preponderent în zonele economice exclusive (ZEE) ale națiunilor dezvoltate, în loc să includă apele internaționale, sau așa-numita „zonă de patrimoniu comun al omenirii”.
În anii ’60, aproape 60% dintre scufundări aveau loc la adâncimi de peste 2.000 de metri. Totuși, în ultimele decenii, doar 25% dintre scufundări mai ajung la aceleași adâncimi, în condițiile în care circa 75% din fundul oceanului se află între 2.000 și 6.000 metri.
De asemenea, distribuția geografică a acestor încercări este extrem de dezechilibrată: cinci țări — Statele Unite, Japonia, Noua Zeelandă, Franța și Germania — sunt responsabile pentru 97% din activitățile de scufundare documentate.
Un efort global restricționat de provocări tehnologice și logistice
Una dintre cele mai surprinzătoare statistici obținute din acest studiu sugerează că, dacă omenirea ar utiliza peste o mie de platforme subacvatice pentru explorare, ar fi nevoie de aproximativ 100.000 de ani pentru a cartografia întreg fundul oceanic al globului. Această estimare reflectă provocările uriașe de tehnologie, costuri și timp asociate explorării adâncurilor marine.
Chiar și luând în considerare datele nepublicate din sectorul energetic (de exemplu, informații din cercetări realizate de companii petroliere), creșterea procentului de vizualizare ar fi minimă. O estimare optimistă ar putea să ridice ponderea totală la 0,01% — tot o fracțiune infimă din adevărata suprafață a fundului oceanic.
Semnificația conservării și a cercetării științifice
Pe măsură ce oceanele se confruntă cu tot mai multe amenințări — inclusiv schimbările climatice, pescuitul industrial și noile tehnologii de minerit submarin — absența unei cunoașteri detaliate a ecosistemelor adânci constituie un risc major. Conform autoarei studiului, Katherine Bell, este crucial să înțelegem mai
