Un arheolog care se aventurează ca un viking face descoperiri uluitoare despre enigmele rutelor maritime nordice
Printr-o fascinantă îmbinare a cercetării academice cu aventuri palpitante, arheologul Greer Jarrett de la renumita Universitate Lund din Suedia, a dedicat ultimii trei ani urmării efective a căilor comerciale și maritime ale vikingilor. Folosind o barcă construită după modelul celor din perioada vikingă, Jarrett a navigat pe mările Nordului, formulând noi ipoteze și validând teorii captivante despre culturile maritime nordice din epoca medievală timpurie.
Peregrinările unui arheolog în rolul unui viking
În 2022, Jarrett a plecat cu o barcă vikingă din Trondheim, navigând până dincolo de Cercul Polar și urmând potecile unor posibile trasee maritime istorice utilizate de scandinavii medievali. Pe parcursul proiectului său, el și echipa sa au parcurs mai mult de 5.000 de kilometri pe apă, explorând nu doar apropierea coastelor, ci și a mărilor deschise – contrazicând astfel o credință comună care susținea că vikingii navigau doar la țărm.
„Am demonstrat că acest tip de ambarcațiune performează bine în ape deschise, chiar și în condiții adverse”, afirmă Jarrett. În contrast, navigarea prin fiorduri poate fi mai complexă decât se considera, curenții și vânturile locale fiind adesea imprevizibile și periculoase.
Descoperiri esențiale: porturi mici și rețele comerciale distribuite
Una dintre cele mai notabile teorii elaborate de cercetător se axează pe existența unor porturi mici, distribuite, situate strategice pe insule și peninsule, adesea mai departe de țărm decât centrele comerciale cunoscute precum Bergen, Ribe sau Dublin. Acestea ofereau adăpost în condiții meteorologice nefavorabile și puncte de oprire pentru schimburi comerciale sau interacțiuni sociale.
Prin observațiile de teren, interviurile cu marinarilor tradiționali și reconstrucțiile digitale ale peisajului marin din epoca vikingă, Jarrett a descoperit cel puțin patru astfel de porturi, diferite ca amplasament față de rutele tradiționale investigate anterior. „Datorită pescajului redus al bărcilor vikinge, adâncimea scăzută a golfurilor nu le incomoda, însă era esențial ca portul să dispună de multiple căi de acces și opțiuni de manevrare în condiții de vânt variabil”, explică cercetătorul.
Vikingii și „hărțile mintale” – navigarea prin memorie, mituri și povești
O abordare inovatoare a lui Jarrett este investigarea modalităților prin care vikingii se orientau fără hărți fizice sau unelte moderne. Aceștia se bazau pe așa-numitele „hărți mintale”, formate din experiența navigării, repere geografice notabile și tradiții orale.
Munți, stânci și insulițe precum Torghatten, Hestmona și Skrova reprezentau nu doar elemente fizice ale peisajului, ci și puncte de referință culturală, însoțite de legende, avertizări și indicații vitale pentru siguranța marinarilor.
„Este un adevărat ‘peisaj mintal maritim cultural’, unde geografia și mitologia se împletesc pentru a ajuta la navigare”, afirmă Jarrett.
Cercetarea etnografică – un aspect fundamental în reconstituirea vechilor căi maritime
Pentru a înțelege mai profund traseele maritime, Jarrett a apelat la cunoștințele marinarilor și pescarilor care, la începutul secolului XX, navigau fără motor – oferind un link direct către practicile tradiționale premoderne. Aceste interviuri au completat datele arheologice, permițând o reconstituire mai precisă a rutelor, a obstacolelor fundamentale și a
