Ultimele „suflări” ale unei stele aflate pe moarte, surprinse de Telescopul Hubble

Ultimele raze de lumină emise de o stea aflată pe moarte au fost surprinse într-o serie de imagini terifiant de frumoase de Telescopul Spațial Hubble.

Hubble a surprins în detaliu nemaipomenit lumina de la o stea care devenea supernova în 2016, pe măsură ce strălucirea s-a extins timp de mai bine de cinci ani.

Rezultatul? O adevărată „comoară de informații” despre evoluția stelelor aflate pe moarte, precum și despre praful care înconjoară supernova în galaxia sa gazdă Centaurus A.

Cum pot folosi cercetătorii ecourile de lumină?

Ecourile de lumină sunt un fenomen uimitor care poate fi văzut doar de la mare depărtare. Ecourile de lumină apar atunci când ceva produce o strălucire care radiază prin spațiu. Dacă acea lumină întâmpină o barieră fizică, cum ar fi norii de praf cosmic, atunci va fi reflectată, ajungând la diferite momente de la explozia inițială. În esență, procesul este similar ecourilor de sunete, însă cu lumină. Oamenii de știință pot folosi ecourile de lumină pentru a cartografia și înțelege spațiul, precum și obiectele cosmice.

Atunci când supernova a fost observată în 2016, astronomii au decis să se reîntoarcă în mod repetat la galaxia gazdă, Centaurus A, situată la peste 12 milioane de ani-lumină depărtare, pentru a vedea dacă pot observa schimbări de-a lungul timpului. Ei bine, acea perseveranță a dat roade!

Oamenii de știință au reușit să colecteze date despre lumina tot mai slabă a supernovei, denumită SN 2016adj, iar apoi au reușit să surprindă ecourile sale de lumină.

Galaxia Centaurus A este destul de ciudată

„Explozia de la această supernova a avut o viteză de peste 10.000 de kilometri pe secundă”, a spus Lluis Galbany, astronom la Institutul de Științe Spațiale din Spania, citat de Science Alert.

Galaxia Centaurus A este destul de ciudată, fiind o galaxie eliptică, o clasă galactică cu foarte puțin praf și stele foarte bătrâne. Cu toate acestea, Centaurus A este foarte „prăfuită” și plină de formare stelară, dar și destul de distorsionată. Toate acestea sunt semnături ale unui eveniment de coliziune cu o altă galaxie, efectele evenimentului cosmic fiind încă resimțite.

Cercetătorii cred că, atunci când lumina de la supernova a călătorit spre Pământ, aceasta ar fi întâmpinat mai mulți nori de praf. Din poziția noastră, am vedea așa ceva ca pe o secvență de inele ce se extind în mărime. Patru ecouri de lumină distincte au fost observate în timpul perioadei de cinci ani, ceea ce a însemnat patru nori de praf, fiecare suficient de mari și dens încât să producă un ecou de lumină.

„Fenomenul este rar observat”

Aceste ecouri de lumină au permis oamenilor de știință, coordonați de astronomul Maximilian Stritzinger de la Universitatea din Aarhus, Danemarca, să cartografieze praful din apropierea supernovei. Analiza lor sugerează că structurile prăfuite conțin spații pline cu material care e prea scăzut în densitate pentru a produce un ecou de lumină detectabil.

„Datele sunt remarcabile și ne-au permis să producem imagini și animații color impresionante care dezvăluie evoluția ecourilor de lumină de-a lungul perioadei de cinci ani. Fenomenul este rar observat și a fost documentat până acum doar la câteva supernove”, a spus Stritzinger.

Studiul cercetătorilor a fost publicat în The Astrophysical Journal Letters.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Telescopul Hubble a găsit o „gaură de cheie cosmică” în constelația Orion

Secretele unei perechi de galaxii, dezvăluite de Telescoapele Webb și Hubble

Telescopul Hubble dezvăluie ce se întâmplă într-o creșă stelară din constelația Orion

Două galaxii spiralate suprapuse, observate de Telescopul Hubble



Postari asemanatoare :

468 ad

Comments are closed.