Cum a apărut cel mai tânăr deșert din lume? Povestea dramatică a transformării Marii Aral
Până la mijlocul secolului XX, Marea Aral era văzută ca una dintre cele mai impresionante întinderi de apă dulce la nivel global. Situată la limita dintre Kazahstan și Uzbekistan, acest lac continental acoperea o suprafață de peste 68.000 km², fiind al treilea ca dimensiune mondială, după Marea Caspică și Lacul Superior. Totuși, în doar câteva decenii, a devenit scena unei tragedii ecologice de proporții: dispariția aproape totală a lacului și apariția celui mai tânăr deșert de pe planetă — Aralkum.
Sfârșitul unei mări interioare: De la lac înfloritor la calamitate ecologică
Marea Aral primea majoritatea apei sale dulci din două râuri semnificative care izvorăsc din munții Asiei Centrale: Amu Darya și Syr Darya. Aceste cursuri de apă mențineau lacul la un nivel constant, chiar și într-un climat în mod normal arid. Totuși, în anii 1960, pe vremea Uniunii Sovietice, a fost inițiat un program masiv de irigație pentru dezvoltarea agriculturii, în special pentru cultivarea bumbacului, cunoscut ca „aurul alb” al zonei.
Pentru a sprijini aceste planuri agricole ambițioase, o parte semnificativă din debitul râurilor a fost deviată către canale, construcții de irigații și rețele artificiale de distribuție a apei. În scurt timp, volumele de apă care alimentau Marea Aral au început să scadă drastic. Impactul a fost vizibil imediat: nivelul apei a început să scadă, iar suprafața lacului a continuat să se reducă în fiecare an. La finele anilor 1980, lacul era deja divizat în două bazine distincte: Marea Aral Mare (în sud) și Marea Aral Mică (în nord).
Nașterea deșertului Aralkum
Procesul de uscare a continuat fără întrerupere în ultimele decenii. Marea Aral Mare s-a fragmentat din nou, formând o secțiune estică și una vestică. Partea estică a secat complet, iar în locul apelor de altădată s-a format Aralkum — cel mai tânăr deșert din lume.
Apariția pe fundul uscat al fostului lac, Aralkum reprezintă o zonă aridă, cu sol sărat și instabil, mereu în fața eroziunii eoliene. Vântul ridică constant praf și cristale de sare, care sunt transportate pe distanțe de sute de kilometri, poluând aerul, contaminând solurile agricole și afectând sănătatea comunităților locale.
Schimbări nefaste: ecologie, economie și climat
Dispariția Marii Aral a avut un impact devastator:
– Industria pescuitului, cândva vibrantă, a dispărut practic. Corăbiile au rămas abandonate în deșertul nou apărut.
– Populația locală s-a confruntat cu probleme severe de sănătate: afecțiuni respiratorii, infecții și o incidență crescută a cancerului, cauzate de inhalarea frecventă a particulelor toxice.
– Microclimatul regiunii a suferit modificări drastice: verile sunt mai toride, iar iernile mai aspre, din cauza lipsei unei mase mari de apă care să regleze temperatura.
– Solurile irigate au devenit ineficiente din cauza sărăturării accentuate, iar producția agricolă a înregistrat o scădere.
Eforturi de regenerare: Micile victorii ale Marii Aral Mici
Chiar dacă o mare parte din fostul lac pare a fi pierdută pentru totdeauna, nu totul este pierdut. Marea Aral Mică, situată în Kazahstan, a beneficiat de un efort internațional remarcabil pentru a-i stabiliza nivelul de apă și a revitaliza ecosistemul. Una dintre măsurile cele mai eficiente a fost construcția digului Kok-Aral, finalizat în 2005, care a permis controlul scurgerilor.
