Top 10 articole vestimentare care au fost cândva la modă

Tendințele ciudate în materie de modă par că au existat dintotdeauna. De la etalarea statutului până la ascunderea bolilor, motivele din spatele acestor tendințe bizare de modă de-a lungul istoriei sunt nesfârșite.

Iată 10 dintre cele mai bizare piese vestimentare care au fost cândva „la modă”.

10. Bombast

În epoca elisabetană„Bombast” era făcut dintr-o varietate de materiale, precum bumbac, lână, păr de cal și tărâță. Umplutara folosită nu era ușoară și moale ca pernițe pentru umeri folosite în anii 1980.

În schimb, „bombast” era destul de incomod. Tendința această de modă a dispărut treptat la mijlocul secolului al XVII-lea.

9. Bliaut

„Bliaut” era un veșmânt lung purtat de femeile și bărbații înstăriți spre sfârșitul Evului Mediu. Veșmântul folosea o cantitată considerabilă de material, din cauza faptului că avea un număr mare de pliuri. În timp ce veșmântul ajungea până în pământ pentru femei, în cazul bărbaților era mult mai scurt. Un „bliaut” purtat de un bărbat i-ar fi ajuns doar până la glezne. De asemenea, varianta pentru bărbați era mult mai lejeră, iar mânecile ajungeau până la încheieturi.

8. Pantofii „Chopine”

Pantofii cu platformă „Chopine” erau o încălțăminte destul de incomodă, dar care era concepută cu un scop foarte practic, anume acela de a proteja picioarele de noroiul și mizeria de pe străzi. Pantofii „chopine” erau deseori purtați de femeile din Spania și Italia pentru a-și arăta bogăția și statutul social. Cu cât era mai înalt pantoful, cu atât creștea și statutul.

Totodată, acești pantofi ar fi provenit din Grecia sau Roma antică. Există și imagini vechi în mitologia greacă cu Afrodita în timp ce poartă astfel platforme.

7. Crinolina

Crinolina a fost o tendință foartă populară de modă începând cu sfârșitul anilor 1840. Crinolinele erau fuste confecționate din păr de cal și au fost folosite inițial pentru a susține și a da formă rochiilor femeilor. Totodată, pentru a arăta cât mai mari, crinolinele erau purtate cu șase jupe apretate. Astfel, articolul vestimentar erau foarte greu și incomod pentru persoana care îl purta.

6. „Codpiece” sau suspensor

Pe măsură ce hainele au devenit mai scurte, zonele intimite ale bărbaților erau deseori expuse din greșeală. Pentru a preveni aceste accidente, a fost creat suspensorul. Aceste piese vestimentare au fost inițial nimic mai mult de o bucată triunghiulară de material. În vremurile în care masculinitatea și cavalerismul erau extrem de apreciate, suspensorul a devenit mai lung și mai ornat. Pe măsură ce tendința vestimentară a evoluat, suspensoarele au început să fie confecționate din catifea de mătase. Mai mult, suspensoarele puteau avea nestemate sau broderii.

5. Fustele „Hobble”

În anii 1910, fustele „hobble” erau piese vestimentare foarte populare. Fustele erau strâmte pe corp și ajungeau până la glezne. Astfel, femeile făceau pași extrem de mici. De asemenea, ziarele profitau de fiecare oportunitate de a scrie povești despre femei cu glezne sucite și picioare rupte din cauza acestor fuste. Însă, tendința a fost scurtă. În 1915, când Primul Război Mondial începuse, fustele nu se mai potriveau cu vremurile.

4. Macaroni

Moda „macaroni” era reprezentată de un tip de costumație feminină. Încorpora culori vii, în timp ce articolele vestimentare de la acea vreme erau de obicei în nuanțe mai întunecată. Pantofi țipători, pantolani mulați și paltoane scurte caracterizau acest trend. Totuși, elementul simbolic al acestei tendințe erau perucile exagerate care erau aproape la fel de înalte ca și persoana ca le purta. De asemenea, în vârful perucilor, oamenii purtau pălării minuscule.

Atunci când această modă a început, era limitată doar pentru persoanele din clasa superioară. Însă, până în 1772, ajunsese să fie adoptată de toate clasele. Termenul „macaroni” și-a schimbat semnificația de la o persoană britanică la „o persoană care depășește limitările ordinare ale modei”, scrie List Verse.

3. Pălăriile cu mercur

Pălăriile din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea erau confecționate din pâslă produsă din păr de iepure sau castor. În timpul acestui proces, mercurul sau azotatul de mercur era folosit pentru a separa blana animalului, procedura fiind numită „carroting”.

Deși oamenii care purtau aceste pălării erau protejați de intoxicarea cu mercur de căptușeala pălăriilor, persoane care le confecționeau nu erau atât de norocoase. Sistemele de ventilație aproape că nu existau în fabrici la acea vreme, astfel că mari cantități de vapori de mercur erau inhalate. Cei care făceau pălăriile sufereau de o varietate de boli inclusiv tremurături, paranoia, pierderea dinților și halucinații.

Tocmai de aici provine expresia englezească „mad as a hatter” („nebun ca un pălărier”).

2. Perucile cu păr pudrat

În secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, părul era un simbol al statutului pentru clasele superioare. Pierderea părului aducea batjocură. Pentru a-și ascunde chelia, multe persoane purtau peruci.

Bineînțeles, pierderea părului este genetică. Cu toate acestea, pierderea părului poate apărea uneori și din motive mai grave. La acea vreme, sifilisul era o infecție cu transmitere sexuală foarte răspândită în Europa. Una dintre simptome era pierderea părului. Așadar, perucile cu păr pudrat erau purtate pentru a ascunde boala. De asemenea, în acea perioadă, igiena personală lipsea considerabil. Oamenii credeau că spălatul deschide porii și îi expune la maladii. Astfel, oamenii se spălau foarte rar și miroseau cumplit. Părul perucilor era pudrat pentru a ascunde acele mirosuri neplăcute, uneori cu levănțică sau portocale.

1. Rochiile cu arsenic

De la lumânări la perdele, arsenicul era peste tot în epoca victoriană. Această substanță era găsită chiar și în îmbrăcămintea femeilor.

În 1814, o companie chimică a inventat un nou colorant verde. Mai viu și mai concentrat decât alți coloranți, a fost numit „verde de smarald”.

Singura problemă era că nuanța atât de vie era produsă de arsenul din colorant. Datorită popularității culorii, substanța nu se găsea doar în rochiile femeilor, ci și în pantofi sau mănuși.

Toată această expunere avea efecte grave asupra femeilor care purtau îmbrăcămintea contaminată. Expunerea la arsen poate cauza probleme precum eczeme sau pierderea părului. De asemenea, pot apărea simptome severe precum insuficiența renală sau hepatică. Producătorii acelor articole vestimentare aveau riscul cel mai ridicat de deces.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Cum au evoluat costumele de baie de-a lungul istoriei. Top 30 de imagini unice

Top 10 recorduri din lume care nu au fost niciodată doborâte

10 invenții care au fost folosite pentru scurtă durată, dar care au schimbat lumea

Cei mai bătrâni președinți ai SUA



Postari asemanatoare :

468 ad

Comments are closed.