În dezbaterile naționale referitoare la violența domestică și cea familială, atenția se concentrează, pe bună dreptate, asupra femeilor care suferă de aceste abuzuri și asupra modalităților prin care pot fi sprijinite. Totuși, un alt element crucial, adesea trecut cu vederea, este efectul profund asupra copiilor. Cei tineri care asistă la violența domestică au o probabilitate crescută de a deveni victime ale acesteia. Expunerea copiilor sau adolescenților la violența dintre părinți sau îngrijitori este considerată o formă de abuz asupra copilului. Iar realitatea este greu de imaginat: unii copii sunt forțați să își supravegheze un părinte, să încerce să-l apere, să intervină între agresor și victimă sau chiar să fie folosiți ca ostatici. După un act violent, ei sunt adesea cei care pot solicita ajutor medical, îngrijesc părul rănit, asistă la intervenția forțelor de ordine sau sunt nevoiți să abandoneze căminul pentru a se refugia în alt loc.
Dacă dorim cu adevărat să încheiem violența într-o singură generație, copiii trebuie să devină o prioritate. Studiile arată clar: cei care cresc în familii violente se confruntă cu probleme de sănătate, dificultăți în învățare, tulburări emoționale și comportamente problematică, după cum subliniază Phys.org.
Statistici îngrijorătoare din Australia
Conform „Australian Personal Safety Survey” (2021–2022), un adult dintr-un număr de opt (13%) a fost martor la violență domestică înainte de a împlini 15 ani. De două ori mai mulți au asistat la violența îndreptată împotriva mamei comparativ cu cea împotriva tatălui. În plus, există dovezi tot mai evidente că tinerii expuși la violență domestică au șanse mai mari de a deveni victime ale diferitelor forme de abuz. Un alt studiu, „Australian Child Maltreatment Study”, a demonstrat că 40% dintre tinerii cu vârste între 16 și 24 de ani care au suferit abuz în copilărie au fost victime ale mai multor tipuri de abuz. Cei care au asistat la violența împotriva mamei lor în copilărie au șanse de 2,5 ori mai mari să devină victime ale violenței în relațiile de cuplu după vârsta de 15 ani.
Tinerii care asistă la violența domestică sunt mai predispuși să devină victime. De ce se repetă ciclul violenței?
Nu știm exact de ce acești copii devin mai vulnerabili ca adulți. O teorie este că, crescând într-un mediu abuziv, ajung să considere comportamentul ca fiind normal. Datele din „National Community Attitudes Survey on Violence Against Women” indică faptul că 23% dintre australieni percep violența domestică ca o reacție exagerată la stresul cotidian, o mentalitate periculoasă care poate continua abuzul. Nu există statistici clare privind câți copii martori ai violenței devin la rândul lor agresori. Totuși, cercetările internaționale sugerează că cei care asistă la violența familială au cele mai mari șanse să evolueze ca agresori la maturitate (28%), urmați de cei cu atitudini permisive față de violența împotriva femeilor (24%). Veștile pozitive vin de la „Australian Institute of Family Studies”, care arată că băieții crescuți cu tați afectuoși și pozitivi au cu 48% mai puține șanse de a deveni agresori în familie. Așadar, există un risc real ca violența domestică să se perpetueze din generație în generație. Totuși, aceasta nu este o regulă universală: doar 1 din 3 femei (34%) care au fost martore la violența împotriva mamei lor ajunge victimă în relațiile adulte. În cazul bărbaților, proporția este și mai mică: 1 din 7 (14%).
Vocea copiilor: între frică și speranță
„Ca cercetători, de cele mai multe ori identificăm probleme, nu soluții. Din acest motiv, reziliența
