**Alchimist galez, gânditor și o personalitate care a divizat contemporaneitatea – venerat de susținătorii hermetismului și disprețuit de empiriciștii Royal Society, viața lui Thomas Vaughan pare a fi desprinsă dintr-un manuscris alchimic – plină de simboluri, intrigă și semne codificate. Totuși, moștenirea sa, adesea eclipsată de contemporani precum Isaac Newton, dezvăluie un individ ale cărui lucrări au fundamentat neoșteptatele baze ale Revoluției științifice prin metodele sale de experimentare sistematică, care au avut un impact asupra chimiștilor precum Robert Boyle.**
Thomas Vaughan s-a născut în 1621 în Newton-upon-Usk, Breconshire, Țara Galilor, într-o familie de mic nobili. Fratele său geamăn, Henry Vaughan, avea să devină un apreciat poet metafizic, cunoscut pentru versurile ce împleteau [dorința spirituală](https://www.descopera.ro/cultura/20864017-intelepciunea-atemporala-a-lui-epicur-filosofie-pentru-o-viata-plina-de-bucurie) cu frumusețea naturii. Însă, în timp ce Henry găsea consolare în poezie, Thomas se îndrepta spre activități mai obscure.
Edukat la Jesus College din Oxford, Vaughan a studiat gramatica și retorica, dar adevărata sa formare a început în bibliotecile și cercurile clandestine unde circulau lucrările alchimice. Până în 1640, Thomas Vaughan a fost hirotonit ca preot anglican, dar predicile sale au lăsat loc în curând pentru o altă căutare: căutarea Pietrei Filosofale, un element legendar despre care se credea că poate converti metalele de bază în aur și poate oferi viață eternă.
Vaughan și-a trăit existența în mijlocul tumultului politic al secolului XVII. Războiul Civil Englez (1642-1651) – un conflict ce a sfâșiat nu doar regaliștii și parlamentarii, ci și concepțiile despre cunoaștere – l-a obligat să-și ascundă investigațiile sub un pseudonim. În mijlocul acestui haos, Vaughan – un regalist convins – s-a retras în propriile experimente. Sub pseudonimul Eugenius Philalethes („iubitorul binecuvântat al adevărului”), Vaughan a publicat lucrări provocatoare precum Anthroposophia Theomagica (1650) și Lumen de Lumine (1651), care îmbinau [misticismul creștin](https://www.descopera.ro/cultura/20807646-cabala-de-la-misticismul-antic-la-spiritualitatea-moderna), filosofia neoplatonică și alchimia practică.
Lucrările sale au fost revoluționare pentru vremea lor. Într-o epocă în care știința convențională începea să adopte metode empirice, Vaughan a subliniat faptul că adevărata înțelegere necesită atât experimente, cât și revelații divine. El susținea că alchimia nu era o simplă metalurgie, ci o disciplină spirituală, o cale de „reformare” a sufletului uman. În Anima Magica Abscondita (1650), Vaughan a scris: „Alchimistul nu este doar un artist, ci și un suferind… deoarece trebuie să suporte focul durerii, înainte de a putea obține elixirul”.
Abordarea sa mistică l-a făcut pe Vaughan un paria al științei oficiale. Când Royal Society s-a înființat în 1660 pentru a promova știința experimentală, membrii săi – inclusiv Robert Boyle, un fost admirator al lucrărilor lui Vaughan – s-au distanțat de reputația „ocultă” a alchimiei. Totuși, influența lui Vaughan a rămas. The Sceptical Chymist (1661) de Boyle, care a contestat dogmele alchimice, a reluat apelurile lui Vaughan pentru o cercetare riguroasă, deși fără misticism.
Tratatul său din 1651, The Man-Mouse Taken in a Trap, l-a atacat dur pe Henry More, un platonician din Cambridge,
