Textele antice dezvăluie secrete despre eclipsele solare și rotația Pământului

Cercetătorii japonezi au investigat texte antice din secolele IV-VII d.Hr. pentru a identifica cinci eclipse totale de Soare în apropierea Mediteranei de Est și pentru a îmbunătăți modelul de rotație a Pământului de-a lungul timpului. A fi martor la o eclipsă totală de Soare este o experiență de neuitat și este posibil să fi fost și mai impresionantă de-a lungul istoriei, înainte de a fi capabili să înțelegem și să prezicem cu precizie apariția lor.

Înregistrările istorice ale acestor spectacole astronomice remarcabile sunt mai mult decât simple curiozități – ele oferă informații neprețuite despre schimbările în mișcarea Pământului.

Într-un nou studiu publicat în Publications of the Astronomical Society of the Pacific, cercetătorii japonezi au analizat înregistrările din Imperiul Bizantin pentru a identifica și localiza eclipsele totale de Soare observate în jurul Mediteranei de Est în secolele IV-VII d.Hr., o perioadă pentru care înregistrările de eclipse solare identificate anterior sunt deosebit de rare.

Aceste înregistrări sunt esențiale pentru înțelegerea variabilității rotației Pământului de-a lungul istoriei. Cu toate acestea, deoarece oamenii care au înregistrat aceste evenimente în antichitate au omis adesea informații cheie de interes pentru astronomii moderni, identificarea orelor, locațiilor și extinderilor corecte ale eclipselor istorice este o muncă minuțioasă.

Ce arată înregistrările istorice ale acestor spectacole astronomice?

,,Deși relatările originale ale martorilor oculari din această perioadă s-au pierdut în cea mai mare parte, citatele, traducerile, înregistrate de generațiile ulterioare, oferă informații valoroase”, explică co-autorul și profesorul Koji Murata de la Universitatea din Tsukuba.

,,Pe lângă informații fiabile privind locația și momentul, aveam nevoie de o confirmare a totalității eclipsei: întunericul din timpul zilei în măsura în care stelele apăreau pe cer. Am reușit să identificăm momentele și locațiile probabile a cinci eclipse totale de Soare din secolele IV-VII în regiunea Mediteranei de Est, în 346, 418, 484, 601 și 693 d.Hr.”.

Variabila cheie asupra căreia aceste noi informații fac lumină este diferența dintre timpul măsurat în funcție de rotația Pământului și timpul independent de rotația Pământului. Astfel, acestea reprezintă variații ale duratei reale a unei zile pe Pământ.

O nouă lumină asupra variației rotației Pământului

Luând ca exemplu eclipsa din 19 iulie 418 d.Hr., un text antic a raportat o eclipsă de Soare atât de completă încât pe cer au apărut stele, iar locul de observare a fost identificat ca fiind Constantinopol. Modelul anterior pentru această perioadă ar fi plasat Constantinopolul în afara traiectoriei pentru această eclipsă.

,,Noile noastre date completează un gol considerabil și indică faptul că marja pentru secolul al V-lea ar trebui revizuită în sus, în timp ce cele pentru secolele al VI-lea și al VII-lea ar trebui revizuite în jos”, spune Dr. Murata.

Aceste noi date aruncă lumină asupra variației rotației Pământului pe o scară temporală de un secol și, astfel, ajută la rafinarea studiului altor fenomene globale de-a lungul istoriei, cum ar fi variabilitatea nivelului mării și a volumului de gheață, scrie HeritageDaily.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Eclipsă totală de „Lună sângerie”, vizibilă și din România. Tot ce trebuie să știm

Eclipsă de soare dramatică pe Marte, surprinsă de roverul Perseverance. Imagini spectaculoase

O eclipsă parţială de Soare are loc duminică

Eclipsa de „Superlună sângerie”. Cum se poate vedea singura eclipsa totală de Lună din 2021



Postari asemanatoare :

468 ad

Comments are closed.