Testele comerciale de intoleranță alimentară: între popularitate și validitate științifică
În ultimele zile, testele comerciale de intoleranță alimentară au beneficiat de o creștere incredibilă a popularității, în special în Marea Britanie, pe fondul unui interes tot mai pronunțat din partea publicului pentru sănătatea digestivă și intestinală. Deși aparent sunt soluții rapide pentru descoperirea problemelor legate de alimentație, experții ridică un semn de întrebare cu privire la eficiența și fiabilitatea acestora.
Căutarea răspunsurilor rapide
Un număr tot mai mare de britanici recurg la testele disponibile online sau în farmacii, dorind să descopere dacă au intoleranțe la lactoză, histamină, gluten sau alte substanțe comune. Această tendință este stimulată și de provocările întâmpinate în sistemul public de sănătate, în special în ceea ce privește obținerea unui diagnostic cert pentru simptome digestive vagi: balonare, dureri abdominale, diaree, oboseală.
Conform alergologului pediatric prof. Adam Fox de la King’s College London, „conceptul unui test rapid și clar este atrăgător, însă riscul este să primim diagnostice eronate sau să pierdem din vedere unele reale – ambele având potențiale consecințe grave”. Singura metodă cu adevărat validă pentru a determina o intoleranță alimentară rămâne eliminarea treptată a alimentelor din dietă și reintroducerea acestora ulterior, sub supravegherea unui specialist.
Testele IgG și biorezonanța: ce spun dovezile științifice?
Cele mai comune teste de intoleranță alimentară includ cele care analizează nivelul anticorpilor IgG (imunoglobulina G) într-o probă de sânge adesea extrasă acasă, dar și testele de biorezonanță, care pretind să detecteze sensibilitățile alimentare prin analiza „câmpurilor energetice” ale unei probe de păr.
Chiar dacă unele dintre aceste teste sunt efectuate în laboratoare acreditate, ele nu dispun de un suport solid din partea consensurilor științifice. „Oamenii ajung să plătească pentru teste costisitoare, complet nevalide, care nu doar că nu oferă ajutor, dar pot intensifica anxietatea și pot conduce la tulburări alimentare”, avertizează dr. Sammie Gill, dietetician specializat în gastroenterologie și membru al Asociației Dietetice Britanice.
IgG-ul alimentar reflectă, de fapt, o expunere normală a sistemului imunitar la anumite alimente, și nu o intoleranță. Producția acestor anticorpi este, în general, un semn de toleranță imunologică, nu de sensibilitate.
Confuzii între alergie, intoleranță și sensibilitate
Pe lângă testele IgG, unele seturi de teste la domiciliu verifică și prezența IgE – anticorpi specifici implicați în reacțiile alergice. Totuși, chiar și în acest caz, testele nu pot fi interpretate izolat. „Un test de alergie folosit pe cont propriu este inutil și chiar periculos. Poate da rezultate fals pozitive sau, mai grav, poate pierde din vedere alergii adevărate”, explică prof. Adam Fox.
De asemenea, este extrem de important să se facă distincția între alergie, intoleranță și sensibilitate. Alergia include un răspuns imun sever, adesea imediat, care poate pune viața în pericol. Intoleranța, pe de altă parte, apare din lipsa unei enzime (precum lactaza, în cazul lactozei) și determină simptome digestive, fără a implica sistemul imunitar. Sensibilitățile, precum cea la gluten non-celiacă, pot provoca disconfort, dar nu sunt însoțite de markeri biologici evidenți, iar mecanismul nu este complet înțeles.
Riscurile unei eliminări alimentare nefundamentate
Mulți pacienți care află în urma acestor teste comerciale că sunt „intoleranți” la o lungă listă de alimente renunță la acestea în totalitate, fără o evaluare medicală adecvată. Aceasta poate conduce la deficiențe nutritive, la relații nesănătoase cu alimentația.
