Plasticul: Ce este, cum se produce și de ce este esențial să-l reciclăm
Plasticul este materialul care a schimbat profund viața modernă. Îl găsim aproape peste tot – de la ambalaje, electrocasnice și vehicule, până la îmbrăcăminte, mobilă și gadget-uri electronice. Versatilitatea sa a modificat radical modul în care trăim, consumăm și interacționăm. Totuși, puțini se întreabă de unde provine plasticul și cum este fabricat.
Ce reprezintă plasticul?
Cuvântul „plastic” derivă din grecescul „plastikós”, însemnând „ceva ce poate fi modelat”. Această denumire ilustrează una dintre trăsăturile esențiale ale acestui material: abilitatea de a fi configurat în diverse forme prin aplicarea căldurii sau a presiunii. Plasticul nu este un singur tip de material, ci o combinație de materiale sintetice sau semisintetice create dintr-o gamă variată de compuși chimici.
De altfel, utilizarea materialelor plastice nu este o novitate. Civilizațiile antice, precum cele din Mesoamerica, utilizau rășini naturale pentru a crea mingi de cauciuc cu mii de ani în urmă. Evoluția materialelor plastice a prins însă un avânt remarcabil în secolul XX, o dată cu descoperirea proceselor chimice care permit producerea în masă a plasticului sintetic.
Din ce constituie plasticul?
Cele mai comune tipuri de plastic sunt, în principal, produse din petrol și gaze naturale – resurse neregenerabile extrase din formațiuni geologice de pe uscat sau din mările adânci. Deși există bioplastice (fabricate din surse vegetale, precum amidonul de porumb), plasticul pe bază de hidrocarburi este de departe mai frecvent, datorită costurilor reduse și proceselor industriale eficiente.
Iată, în linii mari, cum decurge procesul de fabricare a plasticului:
1. Extracția materiilor prime: Petrolul brut și gazele naturale sunt extrase din scoarța pământului.
2. Rafinarea: Aceste resurse sunt rafinate în produse precum etan și propan.
3. Procesul de cracare: Etanul și propanul sunt descompuse chimic pentru a obține monomeri precum etilena și propena.
4. Polimerizarea: Acești monomeri se leagă formând lanțuri lungi, rezultând polimeri. De pildă, etilena devine polietilenă, iar propena se transformă în polipropilenă.
5. Formarea rășinilor plastice: Polimerii obținuți sunt transformați în granule mici – numite „nurdles” – care pot fi apoi topite și turnate în matrițe pentru a crea diverse obiecte.
Un proces intensiv din punct de vedere energetic
Fabricarea plasticului este un proces complex, costisitor și extrem de solicitat energetic. Un studiu publicat în revista Environmental Research Letters indică faptul că producerea unei singure sticle de plastic PET de un litru necesită un consum estimativ de:
– 2 litri de apă,
– aproximativ 4 milioane de jouli de energie (echivalentul energiei necesare pentru alimentarea unei case timp de aproape patru zile),
– 3 kilograme de emisii de dioxid de carbon pentru fiecare kilogram de plastic generat.
Aceste informații ne ajută să înțelegem impactul real al plasticului asupra mediului, nu doar în faza post-utilizare (când devine deșeu), ci încă din etapa de producție.
De ce este reciclarea atât de crucială?
Reciclarea plasticului aduce avantaje semnificative din perspective ecologică și economică:
– Reduce consumul de resurse neregenerabile: plasticul reciclat necesită mai puține materii prime.
– Conservă energie: reciclarea folosește mai puțină energie comparativ cu producția plasticului de la zero.
– Diminuează emisiile de carbon.
– Reduce volumul de deșeuri care ajung în gropile de gunoi sau în natură.
De fiecare dată când un articol din plastic este reciclat, se salvează resurse valoroase și se eliminează poluarea. În plus, anumite tipuri de plastic pot fi reciclate de mai multe ori, fără pierderi semnificative.
