Universul în care existăm este unul captivant și complicat, plin de enigme care au fascinat oamenii de-a lungul istoriei. Una dintre cele mai intrigante și aparent simple întrebări este: de ce au planetele o formă rotundă?
Răspunsul, deși concis, implică un fenomen fundamental al fizicii: gravitația. Această forță gravitațională joacă un rol crucial în modelarea obiectelor cerești, transformând mase imense de rocă și gaz în sfere (aproape) ideale.
Cum „formează” gravitația planetele?
Gravitația este o forță de atracție ce acționează între toate obiectele ce au masă. Cu cât un obiect este mai mare și mai masiv, cu atât gravitația sa este mai puternică. În cazul planetelor, gravitația atrage totul spre centrul de masă, „netezind” imperfecțiunile de la suprafață.
Atunci când un corp ceresc ajunge să fie suficient de masiv – de obicei când depășește câteva sute de kilometri în diametru – forța gravitațională devine predominantă. Astfel, ea reușește să modeleze obiectul până când capătă o formă aproape sferică. Aceasta este configurația care minimizează energia potențială gravitațională și permite gravitației să acționeze cel mai eficient.
De ce nu sunt rotunde cometele și asteroizii?
Obiectele mai mici, precum asteroizii și cometele, nu au masa suficientă pentru a genera o gravitație semnificativă. Din acest motiv, ele rămân cu forme neregulate, adesea ciudate. Un exemplu notabil este cometa 67P/Churyumov-Gerasimenko, care aseamănă cu o rață de cauciuc și are o masă de doar o fracțiune infimă din cea a Pământului – de un trilion de ori mai ușoară, mai precis.
Oricine ar putea „fuga” de gravitația unei astfel de comete printr-un simplu salt – viteza de evadare este de aproximativ 1 metru pe secundă –, ceea ce subliniază cât de slabă este forța gravitațională exercitată de un astfel de obiect.
Planetele — niște sfere (aproape) ideale
Spre deosebire de comete, planetele din Sistemul Solar (inclusiv Pământul) sunt aproape sferice. Gravitația extrem de puternică a planetelor mari le-a dat forma de-a lungul milioanelor de ani. De exemplu, Pământul are o masă de aproximativ 6 x 10²⁴ kilograme și un diametru de aproximativ 12.700 km. Viteza necesară pentru a scăpa de gravitația sa este de circa 11 kilometri pe secundă, o valoare ce poate fi atinsă doar cu rachete avansate.
Însă, deși numim planetele „rotunde”, ele nu sunt sfere perfecte. Din cauza rotației, planetele suferă o ușoară aplatizare la poli și o umflare la ecuator. Acest fenomen se numește oblaitate. Pământul, de exemplu, este foarte puțin „turtit” la poli.
O planetă cubică? O fantezie science fiction
Ce s-ar întâmpla dacă o planetă ar avea… forma unui cub?
Deși pare o idee provenită dintr-un joc video sau roman science fiction, oamenii de știință au discutat teoretic această posibilitate. Chiar și dacă o planetă ar putea rămâne în mod miraculos cubică împotriva gravitației (ceea ce nu este posibil în realitate), viața pe o astfel de lume ar fi extrem de complicată.
Aerul și apa, supuse la rândul lor gravitației, s-ar acumula în centrul fiecărei fețe a cubului, formând mari lacuri plate. Colțurile și muchiile cubului ar deveni munți inaccessibili, separând fiecare față într-o regiune izolată. O asemenea planetă ar fi extrem de fragmentată și ar îngreuna apariția unei civilizații globale interconectate.
În concluzie
Rotunjimea planetelor nu
