Care este singurul animal capabil să plângă? Proprietarii de animale sugerează deseori că companionii lor „plâng”. Darwin considera că maimuțele și elefanții pot lăsa lacrimi.
Cu toate acestea, cercetătorii contemporani cred că unica specie care, într-adevăr, lăcrimează suntem noi, oamenii. De ce suntem singura specie care plânge? Și de ce modul nostru de a plânge se modifică pe parcursul vieții? Charles Darwin considera că lacrimile nu mai au acum o funcție adaptativă.
O concepție similară se regăsește și în versurile lui Tennyson, care spunea: „Lacrimi, lacrimi fără sens, nu știu ce înseamnă.”
Profesorul Ad Vingerhoets de la Universitatea Tilburg (Olanda) a scris mult despre abilitatea noastră de a plânge, inclusiv în lucrarea sa „Why Only Humans Weep: Unravelling the Mysteries of Tears” (De ce doar oamenii plâng: Dezlegarea misterelor lacrimilor).
Care este singurul animal care plânge? De ce plângem?
„Când discutăm despre lacrimi emoționale, suntem singura specie capabilă să le producă”, spune el. Toate mamiferele emit sunete de durere, cum se întâmplă atunci când un pui este despărțit de mama sa, dar doar oamenii plâng, afirmă Vingerhoets. Totuși, anecdotic, mulți oameni cred că animalele, mai ales cele de companie, pot plânge și chiar plâng.
Este adevărat că toate animalele terestre au capacitatea fiziologică de a produce lacrimi, esențiale pentru lubrifierea ochilor.
Dar teoria lui Darwin despre plâns sugera că „în trecutul nostru evolutiv, bebelușii își închideau ochii foarte strâns pentru a-i proteja atunci când plâng după mamă”, explică dr. Thomas Dixon, directorul Centrului pentru Istoria Emoțiilor de la Queen Mary, Universitatea din Londra (Marea Britanie).
„Strângerea puternică a ochilor ar fi comprimat glandele lacrimale, rezultând în lacrimi”, precizează el. Printr-un mecanism de asociere, orice formă de durere sau suferință s-ar fi legat ulterior de lacrimi. Darwin credea, de asemenea, că „animalele pot plânge emoțional”, adaugă Dixon.
„El oferea exemplul unui macac de la Grădina Zoologică din Londra, care putea face asta, și era convins că elefanții indieni, atunci când erau capturați, în suferință sau când se apropiau de moarte, plângeau din durere”, continuă cercetătorul.
Cum a evoluat știința pe acest subiect?
Această percepție, totuși, nu mai este împărtășită de cercetarea modernă. „Pentru psihologii contemporani, Darwin este puțin stânjenitor, deoarece era mult mai dispus să acorde emoții umane animalelor decât cercetătorii de astăzi”, afirmă Dixon, citat de Radio National.
Profesorul Vingerhoets subliniază că plânsul nu este doar o trăsătură exclusiv umană, ci și una care se dezvoltă pe măsură ce
