Cea mai răspândită monedă la nivel mondial: Povestea dolarului american ca valută globală
Dolarul american este, fără îndoială, cea mai semnificativă monedă pe plan internațional. Deși Statele Unite nu sunt direct implicate în toate tranzacțiile comerciale globale, moneda lor – dolarul (USD) – este utilizată cu o frecvență remarcabilă în comerțul internațional, în rezervele băncilor centrale și chiar în economiile informale.
Dar cum a reușit dolarul american să obțină acest statut de „valută globală”? De ce este atât de frecvent folosit în tranzacțiile dintre națiuni, inclusiv cele care nu au legături directe cu Statele Unite ale Americii?
Relevanța dolarului american în comerțul global
Conform datelor furnizate de Banca Mondială și de Statul Federal, dolarul american este implicat în aproximativ 88% din totalul tranzacțiilor valutare la nivel mondial. Aceasta înseamnă că aproape fiecare economie majoră folosește această monedă fie ca rezervă, fie ca un mijloc de schimb în comerțul global.
În anul 2019, 61% din rezervele valutare ale băncilor centrale din întreaga lume erau denominate în dolari americani, conform Fondului Monetar Internațional. Mai exact, economiile globale nu doar că recunosc rolul stabilizator al dolarului, ci și aleg să-și păstreze fondurile în această monedă, în loc de alte alternative.
Această influență financiară nu se datorează doar forței economiei americane, ci și faptul că multe piețe internaționale, precum cea a petrolului, a materiilor prime și tehnologiei, utilizează dolarul ca monedă principală pentru tranzacții.
Cum a devenit dolarul valuta globală?
Pentru a înțelege această dominare valutară, trebuie să ne întoarcem în istorie, mai precis în 1944, la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Atunci, într-o stațiune montană din New Hampshire, 44 de națiuni aliate au semnat celebrul Acord de la Bretton Woods. Acest acord a stabilit un sistem monetar în care monedele țărilor din întreaga lume își legau valoarea de dolarul american, iar dolarul, la rândul său, era susținut de rezervele de aur.
Pe atunci, Statele Unite tocmai ieșiseră din rolul de „arsenal al democrației” cu o economie industrială intactă și cu cele mai mari rezerve de aur din lume. Practic, SUA erau unica economie majoră capabilă să ofere stabilitate financiară globală. Dolarul devenea astfel baza economiei internaționale.
Chiar dacă în 1971 sistemul Bretton Woods s-a încheiat – când președintele Nixon a renunțat oficial la convertibilitatea dolarului în aur – încrederea în dolar a rămas stabilă. În decadelor următoare, dolarul a continuat să aibă un rol dominant datorită dimensiunii economiei SUA, stabilității instituționale, pieței de capital extinse și rolului central în sistemul bancar internațional.
Există vreo alternativă reală la dolar?
Multe persoane s-au întrebat dacă există o monedă capabilă să rivalizeze cu dolarul la nivel global. Răspunsul tinde să se îndrepte, în mod obișnuit, către euro sau yuanul chinezesc (renminbi). Euro, moneda unică a celor 27 de state membre ale Uniunii Europene, părea în 2007 o alternativă promițătoare: rezerva sa creștea, iar integrarea economică europeană părea să progreseze.
La sfârșitul anului 2006, 25% din rezervele valutare globale erau deținute în euro, iar tranzacțiile internaționale desfășurate în moneda europeană ajungeau la 39%, aproape de nivelul dolarului (43%). Chiar și Alan Greenspan, fostul președinte al Rezervei Federale, declara că euro are potențialul de a înlocui dolarul.
Cu toate acestea, în ciuda acestor progrese, euro a fost afectat de crizele economice din Europa (precum criza datoriilor din Grecia, Italia și Spania), iar absența unei
