Telescopul Webb confirmă descoperirea celei mai reci exoplanete observate vreodată
Într-un moment crucial pentru studiul exoplanetelor, Telescopul Spațial James Webb (JWST) a confirmat că WD 1856+534 b este cea mai rece exoplanetă identificată până acum. Această planetă extraordinară, un „super-Jupiter” situat la aproximativ 81 de ani-lumină distanță de Pământ, se rotește în jurul unei pitice albe — o rămășiță stelară care nu mai dispune de căldură sau energie. Această descoperire aduce perspective importante asupra capacității planetelor de a supraviețui în sistemele stelare care se află în stadii avansate de evoluție.
O descoperire unică în jurul unei pitice albe
WD 1856+534 b a fost identificată inițial în 2020, dar confirmarea sa detaliată a proprietăților termice a fost realizată prin observațiile recente efectuate cu MIRI (Mid-Infrared Instrument) de la bordul JWST. Această metodă de observație, care constă în detectarea luminii infraroșii emise direct de planetă, este o premieră pentru exoplanete care se află în jurul stelelor stinse precum piticele albe. Astfel, JWST a reușit să depășească provocările legate de contrastul intens dintre planetă și stea, care au limitat anterior studiul planetelor reci.
Temperaturi extreme și implicații pentru astrobiologie
Temperatura medie înregistrată pe WD 1856+534 b este de și numai 186 K (aproximativ -87°C), plasându-se cu mult sub limita termică a altor exoplanete cunoscute până în prezent. Studiul coordonat de astrofiziciana Mary Anne Limbach de la Universitatea din Michigan, împreună cu o echipă internațională de cercetători, confirmă că aceasta este cea mai rece planetă observată direct prin metode astronomice.
Spre deosebire de majoritatea exoplanetelor studiate, care au temperaturi în sute sau chiar mii de grade Celsius, WD 1856+534 b se evidențiază prin acest profil termic remarcabil, similar doar cu planetele din afara sistemului nostru solar, precum Uranus sau Neptun.
O planetă masivă, dar mai puțin grea decât se estima
La început, cercetările estimau că WD 1856+534 b ar putea avea o masă de până la 13,8 ori mai mare decât a lui Jupiter. Totuși, datele furnizate de JWST au revizuit această estimare, sugerând o masă maximă de aproximativ 6 ori mai mare decât a gigantului de gaze din sistemul nostru solar. Această revizuire oferă o înțelegere mai clară a structurii și compoziției acestei exoplanete, precum și a dinamicii evolutive prin care a ajuns să orbiteze atât de aproape de pitica albă.
O oportunitate unică oferită de piticele albe
Piticele albe, rămășițe ale stelelor care odată erau asemănătoare Soarelui, oferă o oportunitate rară de a observa planetele reci. Datorită luminozității scăzute, aceste obiecte permit cercetătorilor să ridice obstacolele create de contrastul intens dintre o stea activă și planeta sa apropiată. Astfel, se creează o oportunitate excepțională de a studia direct caracteristicile atmosferice și compoziția unor lumi reci și îndepărtate.
Importanța acestei descoperiri este dublă: extinde nu doar limitele observației directe a exoplanetelor, ci și ridică întrebări esențiale despre viitorul sistemelor planetare. Supraviețuirea planetei WD 1856+534 b după moartea stelei sale sugerează că planetele pot migra sau rămâne stabile chiar și în vecinătatea unui astfel de gigant stelar decăzut. Această descoperire susține speranțele că, într-o bună zi, cercetătorii ar putea identifica și semne de locuibilitate în astfel de sisteme aparent inospitaliere.
