JWST și noul record cosmic: MoM-z14, cea mai îndepărtată galaxie cunoscută
Telescopul Spațial James Webb (JWST) ne oferă o fereastră directă înspre originile Universului, redefinind limitele observației. Descoperirile recente subliniază faptul că JWST nu doar că ne permite să vedem mai departe ca niciodată, ci și că scoate la lumină informații esențiale despre cum s-au format și au evoluat galaxiile. În mai 2025, astronomii au dezvăluit descoperirea MoM-z14, o galaxie aflată la cele mai distanțate margini ale Universului observabil, stabilind astfel un nou record cosmic.
De la GN-z11 la MoM-z14: cum JWST a revoluționat astrofizica
Până în 2022, galaxia GN-z11, identificată de Telescopul Spațial Hubble, era recunoscută ca fiind cea mai îndepărtată galaxie cunoscută, existând la doar 400 milioane de ani după Big Bang. Totuși, cu debutul operațiunilor științifice ale JWST, numărul galaxiilor foarte timpurii identificate a crescut exponential. Nu doar că GN-z11 a ieșit din top 10, dar astronomii au reușit să localizeze de sute de ori mai multe galaxii primitive și luminoase decât estimările anterioare.
Punctul culminant al acestei spectacole cosmice este MoM-z14, o galaxie cu o deplasare spre roșu de z = 14.44, ceea ce indică faptul că lumina sa a fost emisă la doar 282 milioane de ani după Big Bang. Această descoperire o poziționează pe MoM-z14 la o distanță de peste 13,5 miliarde de ani-lumină de Terra și aproximativ 33,8 miliarde de ani-lumină în distanță co-mobilă, conform datelor oferite de BigThink.
Cum au fost identificate aceste galaxii ultra-distant?
JWST operează prin observații în spectrul infraroșu, ceea ce îl face ideal pentru a surprinde surse de lumină slabă, roșie și îndepărtată. Studii precum COSMOS-Web și JADES au avut un rol esențial în cartografierea zonelor dense ale Universului timpuriu. Un aspect crucial în identificarea acestor “mici puncte roșii” – așa cum sunt denumite galaxiile îndepărtate – este deplasarea extremă spre roșu a luminii lor cauzată de expansiunea Universului în ultimele 13 miliarde de ani.
De ce întâlnim atât de multe galaxii primitive?
Inițial, numeroși cercetători au fost impresionați de prezența abundentă a acestor galaxii timpurii, dar explicațiile au apărut rapid:
– Capacitatea superioară a JWST. Telescopul a depășit așteptările în termeni de sensibilitate și rezoluție optică.
– Limitări ale simulărilor anterioare. Noile modele numerice, mai detaliate, sugerează că în regiunile dense ale Universului timpuriu pot exista mai multe galaxii luminoase decât se anticipase.
– Explozii intense de formare stelară. Unele galaxii au perioade scurte de formare rapidă a stelelor, crescându-le strălucirea.
– Impactul Nucleelor Galactice Active (AGN). Activitatea găurilor negre supermasive poate spori luminozitatea acestor obiecte cosmice la distanțe mari.
MoM-z14: Un miracol, nu o iluzie
Descoperirea MoM-z14 rezultă dintr-o colaborare internațională în cadrul studiului „Mirage or Miracle” – nume inspirat din incertitudinea inițială legată de realitatea sau iluzia optică a obiectului detectat. Observațiile efectuate cu instrumentul NIRSpec al JWST au relevat linii spectrale provenind de la elemente complexe precum azot, carbon, heliu și oxigen, demonstrând existența unor cicluri anterioare de formare stelară.
