# Oamenii de știință au constatat că marile planete extraterestre se dezvoltă în sisteme turbulente
Telescopul spațial Kepler, retras de NASA în 2018, a furnizat informații esențiale care au dus la o reinterpretare a procesului de formare a planetelor din afara Sistemului Solar. O echipă de cercetători de la Universitatea California din Los Angeles (UCLA) a studiat mii de exoplanete și a ajuns la concluzia că planetele de dimensiuni mici și cele mari au procese de formare fundamental diferite. În mod special, s-a observat că planetele gigantesc, care se găsesc pe orbite excentrice, s-au format probabil într-un mediu mai haotic și turbulent.
## Diferențe între orbitele planetelor mari și cele mici
Pentru a ajunge la rezultatele studiului, cercetătorii au evaluat orbitele exoplanetelor cu mase între cea a lui Marte și cea a lui Jupiter. Analiza a scos în evidență o legătură clară între dimensiunea planetelor și configurația orbitelor acestora:
– **Planetele mici** (precum cele de dimensiunea Pământului sau mai mici) au tendința de a avea **orbite aproape circulare**.
– **Planetele mari** (de exemplu, giganticele gazoase) prezintă **orbite alungite, eliptice**.
Această distincție sugerează că planetele mici s-au dezvoltat într-un mediu mai stabil, în timp ce planetele mari au suferit procese mai intense, probabil incluzând coliziuni și interacțiuni gravitaționale intense.
## Un punct crucial în formarea planetelor
Un aspect interesant este că, în jurul dimensiunii lui Neptun, se observă o tranziție: planetele de o asemenea mărime sau mai mari încep să aibă orbite din ce în ce mai excentrice. „Am descoperit că, în jurul dimensiunii lui Neptun, planetele trec de la orbite aproape circulare la orbite frecvent eliptice”, a explicat Gregory Gilbert, cercetător UCLA și coordonatorul studiului.
Această observație este vitală pentru a înțelege modul în care planetele evoluează prin diferite etape de formare și cum interacțiunile gravitaționale din sistemele planetare pot afecta traiectoriile lor.
## Cum identifică astronomii exoplanetele?
Între 2009 și 2018, telescopul Kepler a studiat aproximativ 150.000 de stele, identificând exoplanete prin metoda **tranzitului** – atunci când o planetă trece prin fața stelei sale, blocând o porțiune minoră din lumina acesteia. Prin analizarea acestor scăderi de luminozitate, Kepler a găsit mii de exoplanete.
Pentru această cercetare, echipa UCLA a investigat cu atenție **1.600 de astfel de tranzituri**, folosind un set de instrumente vizuale personalizate și realizând inspecția manuală a fiecărei curbe de lumină. Importanța acestei metode a fost subliniată de Erik Petigura, profesor de fizică și astronomie la UCLA: *„Dacă stelele s-ar comporta ca niște becuri standard, acest proiect ar fi fost de zece ori mai simplu. Dar fiecare stea și fiecare sistem planetar prezintă trăsături unice.”*
## Planetele mici versus planetele mari: Factori de influențare în formare
Rezultatele au indicat că **planetele mici sunt cu mult mai frecvente**, în timp ce planetele gigantesc sunt mai rare. De asemenea, cercetătorii au observat că planetele mari au tendința de a se forma în jurul **stelelor bogate în metale**, un termen utilizat de astronomi pentru a se referi la elemente mai grele decât hidrogenul și heliul, precum oxigenul, carbonul sau fierul.
Această constatare sugerează **două traiectorii distincte de formare planetară**:
– **Planetele mici** pot apărea într-o gamă variată de sisteme stelare, fără a depinde de concentrații semnificative de metale.
– **Planetele mari** necesită stele mai bogate în metale pentru a accelera acumularea de masă, ceea ce
