Într-o descoperire captivantă care combină geologia, antropologia și biologia, o echipă internațională de cercetători a adus în prim-plan o nouă viziune asupra modului în care oamenii preistorici s-au adaptat la schimbările climatice și de mediu extreme. Un studiu recent realizat de cercetători de la Universitatea din Michigan sugerează că ocrul – un pigment natural de nuanțe roșii sau galbene – nu a avut doar roluri estetice sau simbolice, așa cum era înțeles până acum, ci ar putea avea și o funcție esențială: apărarea împotriva radiațiilor ultraviolete (UV).
Context Geologic: Evenimentul Laschamp și Modificările Radiațiilor Solare
Cu aproximativ 41.000 de ani în urmă, o modificare dramatică a câmpului magnetic al Pământului – cunoscută sub numele de evenimentul Laschamp – a dus la o inversare parțială a polilor magnetici. În această eră, câmpul magnetic protector al planetei a slăbit considerabil, permițând o pătrundere mai mare a radiațiilor cosmice și UV în atmosfera terestră.
Această schimbare rapidă și puternică a mediului înconjurător a avut potențialul de a amenința supraviețuirea speciilor, incluzând oamenii preistorici, care nu aveau adăposturi moderne sau îmbrăcăminte adecvată pentru a se proteja împotriva radiațiilor solare nocive.
Ocrul: Istoria unui Pigment cu Trăsături Moderne
Folosit încă din Preistorie, ocrul este un mineral bogat în oxid de fier care oferă pigmenților săi nuanțele distinctive: roșu, galben sau brun. Studiile arheologice au descoperit urme de ocru în morminte, pe unelte, pe pereți de peșteri și chiar pe pielea și oasele unor strămoși ai Homo sapiens și ai omului de Neanderthal.
Cercetătorii de la Universitatea din Michigan propun ipoteza că ocrul ar fi fost utilizat ca un tip de „protecție solară” naturală. Această idee nu este complet nouă, deoarece în anumite culturi africane și australiene, ocrul este utilizat și în zilele noastre pentru a proteja pielea. Un exemplu modern este comunitatea Himba din Namibia, ai cărei membri aplică un amestec de grăsime și ocru roșu pe piele pentru a contracara efectele dăunătoare ale soarelui și insectelor.
Confirmări Științifice ale Proprietăților de Protecție UV ale Ocrului
Raven Garvey, antropolog implicat în studiu, subliniază că ocrul are proprietăți ce pot reflecta sau absorbi parțial radiațiile UV, diminuând riscurile de arsuri sau alte afecțiuni cutanate cauzate de soare. Astfel, într-un context de expunere crescută la UV – similar cu ceea ce s-ar fi petrecut în timpul evenimentului Laschamp – aplicarea ocrului pe piele ar fi putut constitui o adaptare evolutivă vitală pentru supraviețuire.
Această teorie se încadrează într-un context mai larg al adaptărilor umane din acea epocă: crearea hainelor, utilizarea focului, dezvoltarea uneltelor și tehnicilor de vânătoare, precum și apariția artelor rupestre. Toate acestea pot fi considerate exprimări ale unei inteligențe adaptative care a permis speciei umane să supraviețuiască în condiții climatice dificile.
Implicarea Culturilor și Simbolismul Ocrului
Deși este tentant să analizăm ocrul doar dintr-o perspectivă funcționalistă, cercetările sugerează că acest pigment ar putea avea un rol multiplicat: protecție solară, simbolism ritualic, marcare socială sau estetică. De asemenea, multe dintre descoperirile de ocru sunt legate de ritualurile funerare, ceea ce sugerează o înțelegere complexă a vieții și morții încă din cele mai vechi timpuri.
