Pădurea Amazoniană: Rezistența la o Secetă Prolungită și Costurile Asociate cu Adaptarea la Schimbările Climatice
Cunoscută frecvent sub denumirea de „plămânul verde al globului”, Pădurea Amazoniană are capacitatea de a supraviețui unei secete îndelungate cauzate de schimbările climatice. Totuși, conform unui studiu recent, adaptarea la o astfel de situație va implica sacrificii importante, în special în ceea ce privește biodiversitatea, capacitatea de stocare a carbonului și stabilitatea ecosistemului în ansamblu.
Cercetările efectuate pe parcursul a două decenii în Brazilia sugerează că anumite zone din Amazon pot face față unor condiții mai aride, dar costul va consta în pierderi masive de arbori și o reducere semnificativă a capacității esențiale de absorbție a carbonului.
O Pădure în Schimbare
Pe măsură ce clima globală devine mai caldă și mai aridă, în special în America de Sud, Amazonul nu va rămâne neatins de aceste modificări. Această regiune se întinde pe mai mult de 5 milioane de kilometri pătrați, având un rol crucial în reglementarea climei globale prin absorbția vastă a dioxidului de carbon din aer.
Studiile recente sugerează că, combinate cu defrișările și degradarea habitatului, fenomenul de încălzire și uscare poate transforma peisajul luxuriant al pădurii tropicale într-o vegetație degradată, asemănătoare unei savane mai mult decât unei păduri.
Experimentul Secetei: Ce Revela Datele
Unul dintre cele mai de lungă durată experimente de simulare a secetei tropicale — desfășurat timp de 22 de ani într-o porțiune restrânsă din nord-estul Braziliei — a oferit o oportunitate unică de a observa efectele stresului hidric continuu asupra unei păduri.
Începând din 2002, cercetătorii au creat o secetă artificială prin instalarea a mii de panouri transparente pe sol, ceea ce a deviat aproximativ jumătate din precipitațiile specifice. Astfel, arborii de pe un hectar din pădure au fost privați de o cantitate considerabilă de apă.
Rezultatele sunt impresionante:
– În primii 15 ani, majoritatea arborilor mari, cei care dețin cele mai mari rezerve de carbon, au decedat.
– Ulterior, vegetația rămasă a intrat într-un nou echilibru, iar arborii care au supraviețuit nu au mai arătat semne de stres hidric în comparație cu regiunile neafectate.
– Totuși, în termeni totali, zona a pierdut peste 30% din biomasă — echivalând cu o eliberare masivă de carbon în atmosferă.
Rolul Amazonului ca Rezervor de Carbon, în Pericol
Arborii mari joacă un rol vital în stocarea carbonului din atmosferă. Odată pierduți, nu doar că pădurea își reduce capacitatea de absorbție, dar carbonul deja stocat este eliberat, contribuind la efectele schimbărilor climatice. Cele mai recente observații sugerează că regenerarea ulterioară, deși are loc, nu compensează complet pierderile inițiale.
Prin urmare, chiar dacă pădurea reușește să „reziste” fizic unei secete, aceasta nu va mai îndeplini pe termen mediu și lung aceeași funcție ecologică globală.
Amazonul – O Lecție despre Reziliență și în Același Timp Vulnerabilitate
Zona experimentală analizată, la finalul celor 22 de ani, păstrează încă o densitate vegetală superioară multor savane sau păduri aride. Aceasta demonstrează un anumit grad de adaptabilitate ecologică, dar cu o pierdere semnificativă de biodiversitate și funcționalitate.
În plus, studiul s-a concentrat exclusiv pe efectele secetei la nivelul solului. Cercetătorii emit avertizări că alți factori, precum creșterea temperaturii, umiditatea atmosferică, furtunile violente sau incendiile, ar putea exacerba considerabil.
