Chiar dacă imaginea unei pisici care linge o farfurie cu lapte pare perfectă, în realitate, laptele poate provoca mai mult rău decât bine. Julia Henning, specialistă în științele veterinare de la Universitatea din Adelaide, menționează că majoritatea pisicilor devin intolerante la lactoză după înțărcare, adică în jurul vârstei de 6–12 săptămâni, conform celor scrise de The Daily Mail. După această etapă, acestea nu mai produc lactază, enzima esențială pentru digestia lactozei din laptele de vacă, care conține o concentrație mult mai mare de lactoză decât laptele matern. Ce urmează? Balonare, disconfort abdominal, vărsături și diaree, simptome care pot deveni cronice și care pot deveni amenințătoare prin deshidratare și malnutriție.
„Deși pare că se bucură de gust, laptele nu are nicio valoare nutrițională pentru pisicile adulte și, cel mai probabil, le cauzează disconfort”, subliniază Henning într-un articol pentru The Conversation. Mai mult, explică ea, pisicile sunt foarte pricepute în a ascunde durerea, deoarece în sălbăticie, slăbiciunea le-ar expune prădătorilor.
Care ar fi alternativa?
Occasional și în cazuri rare, se poate alege lapte fără lactoză sau formule speciale pentru pisici, dar nici acestea nu oferă beneficii nutriționale semnificative. Alte alternative aparent inofensive, cum ar fi laptele de ovăz, soia sau migdale, sunt de asemenea nerecomandate, fiind neobișnuite în dieta naturală a felinelor. Studiile au arătat că pisicile ar putea fi atrase de lapte datorită conținutului său ridicat de grăsimi și proteine, dar acest lucru nu înseamnă că este sigur pentru ele. În plus, s-a observat că laptele poate provoca un efect calmant temporar, un alt motiv pentru care stăpânii cred că pisicile îl tolerează bine.
Pe scurt, concluzionează Henning: „Nu oferiți pisicilor lapte. Nu au nevoie de el, nu îl pot digera și le poate face rău”.
Alte curiozități despre comportamentul felin
Un studiu publicat în 2023 a arătat că anumite pisici joacă aport, exact ca și câinii, fără a necesita dresaj. Totul depinde de instinct și preferința de a conduce jocul, ceea ce ar putea avea efecte benefice asupra relației cu stăpânul. De asemenea, autoarea Lili Chin, în cartea Kitty Language, detaliază o serie de semnale secrete prin care pisicile își arată afecțiunea: poziția cozii, vibrația mustăților, contactul vizual prelungit sau frecatul capului de mâna omului sunt doar câteva dintre „cuvintele” limbajului nonverbal felin.
