Știință – Descoperă

Scopul principal al unui vaccin e de a „educa” sistemul imunitar în privința identificării unui anumit agent patogen. Dacă considerăm îmbolnăvirea, urmată de activarea sistemului imunitar, echivalentul „experienței dobândite direct la locul de muncă”, atunci vaccinul este echivalentul unui „curs de calificare” pentru sistemul imunitar. A „învăța doar la fața locului”, fără pregătire prealabilă, este un mod de gândire ce poate fi periculos. Atunci când vă instalați plăcuțe de frână noi, e ideal ca mecanicul să știe deja cum se montează, nu să încerce să învețe atunci, pe loc, nu? Vaccinul permite sistemului imunitar să își dezvolte celulele și anticorpii necesari eliminării intrusului, dar fără a avea contact direct cu intrusul, ceea ce îi permite să aibă o reacție aproape imediată când intrusul intră în organism. În cazul ideal nici nu vei ști că ai fost infectat.

Pe scurt, toate vaccinurile expun organismul la moleculele patogenului-țintă, pentru a produce un răspuns imunitar – metoda de expunere variază în funcție de tipul de vaccin. Virusurile se replică prin invadarea celulelor gazdei și preluarea mecanismelor celulare de producere a proteinelor, forțând celula să producă replici ale virusului. Aceste particule virale (virioni) conțin antigeni (molecule specifice virusului ce produc o reacție a sistemului imunitar).

În funcție de metoda de expunere putem împărți vaccinurile în câteva categorii:
Vaccinul cu virus viu atenuat (rujeolă, variolă și varicelă): folosim virusuri vii, asemănători cu virusul-țintă, care să fie recunoscute de sistemul imunitar, dar care nu ne pot îmbolnăvi sau produc simptome ușoare. Aceste virusuri sunt capabile de să infecteze o celulă și să se replice. Există chiar și vaccinuri bacteriene atenuate, de exemplu vaccinul tuberculozei.

Avantaje: Se bazează pe o tehnologie stabilă, produce un răspuns imunitar puternic implicând celulele imunitare B și T, este simplu de produs. Dezavantaje: nu poate fi folosit de persoanele cu sistemul imunitar compromis, în cazuri rare poate provoca boala, este sensibil la temperatura de depozitare.

Vaccinul cu virus inactiv (antigripal și hepatita A): materialul genetic al virusului este distrus prin diverse procedee (temperaturi înalte, radiații, procese chimice etc.). Virusul devine incapabil să ocupe celule și să se replice, dar va produce reacția sistemului imunitar.
Avantaje: se bazează pe o tehnologie stabilă, poate fi folosit de persoanele cu sistem imunitar compromis, elimină riscul de producere accidentală a bolii, ușor de fabricat, relativ stabil, posibil să necesite vaccinare periodică.

Vaccinul subunitar: aceste stimulează sistemul imunitar cu ajutorul unor fragmente purificate de agent patogen. Fragmentele purificate de agent patogen din vaccin sunt incapabile de replicare sau de a îmbolnăvi organismul. Vaccinurile subunitare sunt de câteva tipuri:

Vaccinuri subunitare proteice ce conțin proteine specifice izolate din patogenul viral sau bacterian.

Vaccinuri polizaharidice ce conțin lanțuri de molecule de glucoză, ce se găsesc în pereții celulari ai unor bacterii (vaccinul pneumococic polizaharidic).

Vaccinuri subunitare conjugate ce îmbină un lanț de polizaharide cu o proteină-curier. Printre aceste vaccinuri se numără: hepatita B, tusea convulsivă (vaccin subunitar), vaccin pneumococic polizaharidic, vaccinul MenACWY ce conține polizaharidele de pe suprafața a 4 tipuri de bacterii ce cauzează meningita combinate cu toxinele purificate a difteriei sau a tetanosului (vaccin subunitar conjugat). Avantaje: se bazează pe o tehnologie stabilă, poate fi folosit în cazul persoanelor cu sistemul imunitar compromis, nu are componente vii, deci nu există risc de producere a bolii, relativ stabil. Dezavantaje: procesul de producție este complex, posibil să necesite doze suplimentare de vaccin pentru a obține o imunitate completă, perioadă lungă de determinare a combinației ideale de antigeni.

Vaccin cu vector viral

Vaccinurile SARS-CoV-2 bazate pe ARNm sunt cele mai cunoscute, dar sunt luate în considerare și cele bazate pe adenovirus. În SUA, printre cele 6 vaccinuri produse în cadrul proiectului Warp Speed, avem și vaccinuri de tip adenovirus. Dacă testările sunt fără probleme, vaccinurile adenovirus vor fi probabil aprobate la începutul anului 2021.

Vaccinurile cu vectori virali folosesc virusuri vii pentru a transporta instrucțiuni genetice în interiorul celulei (celula primește doar instrucțiunile genetice producerii antigenilor virali). Virusul pătrunde în celule și începe fabricarea antigenilor ce vor fi afișați pe exteriorul celulei împreună cu alte proteine. Sistemul imunitar detectează schimbarea și va reacționa. Această reacție va include celule B, ce produc anticorpi, și celule T ce distrug celulele bolnave. Celulele T examinează proteinele afișate pe suprafața celulelor, iar dacă nu recunosc acele proteine, distrug celula.

Dacă persoana a fost deja expusă la virusul-vector, sistemul imunitar va interveni prea devreme și vaccinul va fi ineficient, chiar și la primirea celei de a doua doze de vaccin. Multe virusuri sunt folosite pe post de vectori, adenovirusul (cauza răcelii comune) fiind doar unul dintre ele. Acestor vectori le sunt eliminate genele ce provoacă boli umane, uneori chiar și genele ce le permit replicarea. Apoi în codul genetic al vectorului sunt adăugate instrucțiunile genetice necesare producerii antigenilor. În alte cazuri, nu se intervine asupra genei de replicare.

Vaccin adenovirus (produs de chinezi și ruși): folosește un virus inofensiv, pe post de cal troian, pentru a introduce genele SARS-CoV-2 în celule. Genele ce produc proteina SARS-CoV-2 care ne interesează sunt introduse în genomul adenovirusului ca ADN. Apoi persoana vaccinată va fi infectată de adenovirus. Odată ce adenovirusul intră în celule, acel ADN se transformă în ARNm, instruind celula să producă proteinele necesare activării sistemului imunitar. La momentul când sunt introduse în adenovirus genele necesare producerii proteinei SARS-CoV-2, este dezactivată și capacitatea de reproducere a virusului ca măsură de protecție.

Deși la ora actuala nu există niciun vaccin adenovirus destinat oamenilor, cercetătorii folosesc această tehnică de mult timp în laboratoare. Procedura inserării genelor într-un adenovirus este rutină pentru majoritatea laboratoarelor de cercetări genetice. Necesită mai multă muncă decât vaccinul ARNm, dar tehnica este foarte bine pusă la punct și este rapidă. Vaccinurile adenovirus sunt relativ stabile și nu necesită temperaturi foarte scăzute pentru stocare.

Una din problemele care au încetinit mult lucrul la vaccinurile adenovirus a fost găsirea adenovirusului potrivit. Din cauza variației mari de adenovirusuri din natură, (unele sunt inofensive, altele sunt complet necunoscute) cercetătorii trebuie să folosească un adenovirus inofensiv și complet necunoscut sistemului imunitar. Dacă adenovirusul din vaccin este recunoscut de sistemul imunitar, înainte de a-și livra „încărcătura”, sistemul imunitar va ataca vaccinul.

Vaccin ARNm (produs de Pfizer, Moderna și Oxford-AstraZeneca): aceste vaccinuri nu folosesc nici patogenul, nici proteinele patogenului în mod direct. Ele injectează în celule ARN „împachetat” în diverse feluri (pot folosi o cale de livrare chimica sau pot folosi virusuri pentru livrare). După ce celula primește „mesajul”, ea va începe să producă proteinele patogenului-țintă, celula va afișa pe exterior aceste proteine care vor fi detectate și anihilate de sistemul imunitar ce va dezvolta rezistență față de patogen. De ce este avantajos? Vaccinul poliomielitei, de exemplu, este un vaccin foarte bun, dar creșterea unei cantități mari de virus activ, urmată de slăbirea sau extragerea unor componente din acel virus, necesită mult timp.

Un vaccin ARN necesită perioade de timp foarte scurte de producție față de variantele tradiționale. În acest moment sunt peste 100 de vaccinuri COVID-19 dezvoltate la nivel mondial prin intermediul unor tehnologii diferite. Dar cele mai cunoscute sunt vaccinurile produse de Pfizer și Moderna. Ambele se bazează pe tehnologia ARNm. Asta înseamnă că producția unui vaccin poate începe din clipa în care obținem genomul patogenului, adică foarte repede. ARNm-ul este foarte fragil, dacă nu este manevrat corespunzător se degradează foarte rapid. Din acest motiv trebuie păstrat la o temperatură de -80 grade Celsius (vaccin Pfizer) și -20 grade Celsius (vaccin Moderna). O abordare similară a fost folosită în crearea vaccinului Ebola, rVSZ-ZEBOV, ce a fost folosit intensiv în epidemia recentă din Congo și Uganda, în cadrul căreia au fost vaccinați peste 300.000 de oameni. Vaccinul Ebola conține o versiune slăbită de virus bovin ce este modificat pentru a produce o genă specifică unei proteine Ebola.

Povești nemuritoare despre vaccin

Vaccinul ARNm nu este sigur, a fost făcut prea repede

30 de ani de cercetare și testare a permis unor grupuri de cercetători să aducă tehnologia ARNm pe punctul de a o folosi la scară mare. Companiile și-au creat platforme care, teoretic, pot fi folosite pentru producerea unui vaccin pentru orice boală infecțioasă prin simpla folosire a secvenței ARNm potrivită pentru acel agent patogen.
Si ajungem în 2020 și la apariția lui COVID-19. În doar câteva săptămâni de la apariția virusului, cercetătorii din China finalizau secvențierea completă a genomului său și o publicau pe Internet. La nivel mondial se începe munca la producerea unui vaccin ARNm. După câteva zeci de zile existau cantități suficiente de vaccin pentru a începe testele pe animale și oameni. La 11 luni de la identificarea virusului, autoritățile medicale din SUA si UK confirmă eficiența și gradul de siguranță al vaccinului COVID-19. Este primul vaccin obținut în mai puțin de 4 ani.
Deja s-a început lucrul la alte vaccinuri ARNm destinate altor agenți patogeni (Ebola, Zika, etc.). Celulele canceroase produc și ele proteine ce pot fi folosite într-un vaccin ARNm. În teorie, tehnologia ARNm ar putea chiar să producă proteinele ce lipsesc din cauza anumitor boli, cum ar fi fibroza chistică.

Deși conceptul sună simplu, are în spate decade întregi de muncă în domeniul ARNm pentru a trece peste câteva greutăți majore. Cercetătorii au trebuit să învețe să modifice ARN-ul în așa fel încât să nu producă reacții imunitare nedorite. Apoi au căutat o metodă de a convinge celulele sistemului imunitar să descompună ARNm-ul introdus în sânge. Apoi au avut nevoie de o modalitate de a face celulele să producă proteina dorită în cantități suficiente. La final au constatat că, față de vaccinurile tradiționale, vaccinurile ARNm oferă o imunitate sporită: stimulează producerea de celule B (produc anticorpi, care captează, blochează și distrug agenți cauzatori de boli, cum ar fi virusurile și bacteriile) și celule T (produc anticorpi care se leagă direct de celulele infectate din organism și le distrug, oferind un răspuns imun celular. Orice celulă infectată din organism afișează pe suprafața ei proteine ale agentului-invadator, aceste proteine permit celulelor T să le identifice și să le distrugă.).

Rețineți faptul ca vaccinul ARNm nu a apărut peste noapte, și este bazat pe alte lucrări științifice complexe fără de care nu ar fi putut fi realizat într-un timp atât de scurt:

– înțelegerea structurii ADN si ARNm și a felului în care este produsă o proteină, inventarea tehnologiei necesare secvențierii genetice a unui virus, inventarea tehnologiei necesare construirii unui ARNm care să producă o anumită proteină, identificarea și rezolvarea tuturor situațiilor care ar împiedica vaccinul ARNm să călătorească dincolo de locul injectării, inventarea tehnologiei informaționale necesare pentru a transmite informații oriunde în lume cu viteza luminii.

Apoi avem un context aparte creat de apariția unei pandemii. La apariția acestui vaccin au contribuit mii de cercetători, iar obținerea fondurilor necesare nu a fost o problemă. La testele preliminare s-au înscris zeci de mii de persoane de-a lungul anului 2020 (un număr enorm și o perioadă foartă scurtă dacă comparăm cu alte vaccinuri). Datorită numărului mare de persoane infectate, s-a putut observa ușor cât de eficient este vaccinul. La finalul anului 2020 erau vaccinate mai mult de 10 milioane de persoane.

Vaccinul ARNm îmi va modifica ADN-ul

ARNm-ul se găsește în toate celulele vii. Aceste porțiuni de cod genetic au rolul de intermediari chimici între ADN-ul din cromozomii noștri și mecanismele celulare ce produc proteinele de care avem nevoie. Tot ce face ARNm-ul este să livreze instrucțiunile necesare producerii proteinelor. ARNm-ul nu este același lucru cu ADN-ul, prin urmare nu se poate combina cu cu el pentru a produce schimbări de ADN. Este și foarte fragil, nu poate rezista mai mult de 72 de ore în interiorul unei celule, după care începe să se degradeze.

Vaccinurile ARNm conțin doar instrucțiunile necesare celulei pentru a produce proteinele specifice virusului SARS-CoV-2. Sarcina ARNm-ului este de a intra în celulă și de a „livra” instrucțiuni specifice pentru producerea proteinei Spike SARS-CoV-2. După ce celula produce proteinele, instrucțiunile ARNm sunt descompuse. Celula afișează pe exterior proteina Spike, iar sistemul imunitar detectează ca intrus celula, și începe să producă anticorpi specializați. La sfârșitul acestui proces, sistemul imunitar va recunoaște rapid virusul SARS-CoV-2 și va avea pregătită o reacție imunitară eficientă și rapidă.

Rețineți detaliul de mai sus. Vaccinul ARNm nu conține setul de instrucțiuni pentru producerea integrală a virusului SARS-CoV-2. Celulele vor primi doar instrucțiunile necesare pentru a produce proteina Spike (care formeaza asa-zisa coroana de țepi a virusului) folosită de virus pentru a se „agăța și intra” în celule. Pe scurt, vaccinul duce la crearea de proteine Spike specifice SARS-CoV-2, ceea ce face ca sistemul imunitar să intervină, ceea ce îl pregătește pentru momentul când va întâlni virusul real. Cel mai mare avantaj al vaccinului ARNm este simplitatea lui. E constituit doar din ARNm și „pachetul” de livrare în interiorul celulei. După ce trece membrană, ARNm-ul contactează mecanismele de producere a proteinelor aflate în citoplasma celulei, fără a ajunge în nucleul celulei, locul în care se află cromozomii noștri.

Capacitatea de producție proteică a celulelor noastre nu este limitată doar la proteinele umane. Atunci când un virus ne infectează, își injectează propriul material genetic în celulele noastre, și își trimite propriile instrucțiuni ARNm pentru a produce ceea ce îi trebuie. În felul acesta virusul poate asambla noi particule virale din proteinele obținute ca să poate infecta și alte celule. Vaccinul ARNm este bazat pe aceeași idee. Există virusuri ce își pot integra materialul genetic în ADN-ul celulei, cum ar fi virusul HIV, dar numai cu ajutorul unor enzime specializate. Vaccinul ARNm nu conține aceste enzime, prin urmare nu există riscul de modificare a ADN-ul gazdei.

Copiii vaccinati cu ROR au devenit autiști.

Corelarea nu este același lucru cu cauzalitea. Au fost făcute o mulțime de studii ce indică faptul că vaccinurile nu cauzează autism. Legătura dintre autism și vaccinul ROR a fost creată în mod fraudulos de Andrew Wakefield. În acest moment, autismul nu poate fi explicat printr-un singur factor, mai degrabă pare o să fie cauzat de o combinație de genetică, factori externi și dezvoltare.

Nu sunt împotriva vaccinării, dar trebuie să fie 100% sigură.

Așteptări nerealiste. Este complet absurd să ne așteptăm ca un tratament medical să fie 100% sigur și lipsit de efecte adverse.

Unchiul meu s-a vaccinat și tot s-a îmbolnăvit.

Așteptări nerealiste. Vaccinurile nu sunt 100% eficiente, dar scad foarte mult probabilitatea îmbolnăvirii. Genul acesta de afirmații sunt simple anecdote ce subliniază un singur caz și ignoră majoritatea oamenilor vaccinați.

Informațiile reale sunt ascunse, iar noi suntem ținuți în întuneric.

Teoria conspirației. Argumentul conform căruia toți cercetătorii medicali din lume mint publicul în mod constant e extrem de implauzibil deoarece există echipe independente de cercetători care verifică munca altora și obțin aceleași rezultate.

Prefer abordarea naturală, mă îmbolnăvesc și mă vindec natural.

Apelul la natură. Doar pentru că ceva este natural, nu înseamnă că e bun sau eficient, tot așa cum dacă ceva nu e „natural” (orice produs farmaceutic) nu înseamnă că e rău sau ineficient.

Vaccinul COVID-19 te va îmbolnăvi de COVID-19.

Informație eronată. Niciunul dintre vaccinurile actuale nu folosesc virusul propriu-zis.

Vaccinul COVID-19 poate ucide unii oameni.

Ca în cazul oricărui tratament medical sau produs farmaceutic, este adevărat. Dar dezavantajele și efectele adverse pălesc în comparație cu avantajele și numărul de posibile morți cauzate de COVID-19.

COVID-19 este doar o altă gripă.

COVID-19 este de 3 ori mai mortal decât gripa pentru pacienții ce necesită internare în spital. La finalul anului 2020 erau raportate 1.7 milioane de decese cauzate de COVID-19.

COVID-19 nu există, e o farsă, vor să ne distragă atenția de la alte evenimente.

Dacă COVID-19 ar fi doar farsă sau o inducere intenționată în eroare, ar trebui să implice milioane de „figuranți” care să pretindă că îngrijesc bolnavii, că sunt bolnavi, să îngroape morții etc.

Cei care au murit de COVID-19, oricum ar fi murit din alte cauze.

Generalizare ce presupune că dacă unii oameni bătrâni mor din alte cauze, toți vor muri din alte cauze. COVID-19 a cauzat mai multe morți decât cele ce au loc de-a lungul unui an „normal”.

Vaccinat sau nevaccinat, aceasta e întrebarea

Persoanele ce sunt împotriva vaccinului COVID-19 de regulă fac asta din motive ideologice (în unele țări vaccinul a fost politizat). De regulă respingerea vaccinului este larg răspândită printre ideologiile de dreapta și cele populiste. O altă parte dintre oponenții vaccinului  cred în diverse teorii ale conspirației. Alții înțeleg necesitatea vaccinării, dar au îndoieli legate de siguranța vaccinului. Iar alții intenționează să nu se vaccineze, dar să beneficieze de imunitatea de turmă. Trebuie să se înțeleagă și faptul că e normal să avem efecte adverse. Din punct de vedere statistic, dacă vaccinăm 10 milioane de oameni, 4025 vor suferi un atac de cord, 3975 vor avea un atac cerebral, 9500 vor fi diagnosticați cu cancer, 14000 vor muri. Acest fel de evenimente sunt normale, ba chiar devin mai frecvente cu cât numărul de persoane vaccinate crește, dar asta nu înseamnă neapărat că vaccinul este responsabil în mod direct.

Surse:

https://www.futurity.org

https://www.cdc.gov/coronavirus

https://www.health.harvard.edu/

https://www.gavi.org/

https://www.gavi.org/

https://www.the-scientist.com

https://statnews.com

https://www.bbc.com/news/54893437

https://www.health.harvard.edu

https://www.cdc.gov/coronavirus

https://news.mit.edu

https://www.nytimes.com/



Postari asemanatoare :

468 ad

Comments are closed.