O Descoperire Excepcională: Statuia lui Buddha Amitābha din Yakjon-ri, Coreea de Nord
O capodoperă a artei sacre a fost recent descoperită într-un sit arheologic din Yakjon-ri, în provincia Phyongan de Sud, Coreea de Nord. Aici, cercetătorii au scos la iveală o statuie monumentală a lui Buddha Amitābha – cunoscut și ca “Buddha al luminii infinite”. Această relicvă prețioasă nu doar că subliniază moștenirea artistică a dinastiei Goryeo, ci oferă și o privire asupra spiritualității și vieții sociale dintr-o eră plină de provocări.
O Relicvă a Epocii Aurii a Budismului Coreean
Statuia datează din perioada dinastiei Goryeo (918–1392), o eră în care budismul a avut o influență profundă pe peninsula coreeană. Goryeo este adesea considerat o epocă de aur în dezvoltarea artei religioase – peste 70 de temple fiind ridicate în vechea capitală. Budismul s-a integrat profund în structura socială, beneficiind de sprijinul puternic al aristocrației și fiind adoptat pe scară largă de popor.
Contextul social și climatic al acelei perioade a influențat puternic simbolurile religioase. Pe fondul unor condiții meteorologice extreme – inundații severe urmați de secete devastatoare – numeroși indivizi și lideri au căutat confort în spiritualitate. Această dorință de stabilitate și speranță a facilitat apariția operelor artistice inspirate de budism, inclusiv statuia recent descoperită.
Simbolul Amitābha: Lumina Vieții și Refugiul Spiritual
Buddha Amitābha provine din tradiția Mahayana și este venerat în mod special în comunitățile budiste din Asia de Est. Considerat Buddha al luminii infinite și al vieții eterne, Amitābha este legat de promisiunea renașterii în tărâmul paradisului Sukhavati – un loc lipsit de suferințele vieții materiale, unde sufletele se pot concentra pe iluminare.
Iconografia statuii ilustrează aceste credințe: poziția mâinilor (mudra) simbolizează compasiune, echilibru și protecție spirituală. Prin aceste gesturi, statuia oferă detalii semnificative despre stilul artistic și tradiția religioasă din care provine.
Statuia este adesea însoțită de doi bodhisattva venerați – Avalokiteśvara (simbolizând compasiunea divină) și Mahāsthāmaprāpta (reprezentând înțelepciunea și puterea spirituală) – formând astfel “Triada Amitābha”. În multe lăcașuri ale budismului Mahayana, această triadă reprezintă idealul salvării și renașterii pentru toți cei care cred și meditează sincer asupra numelui lui Amitābha.
Patronaj și Ritualuri în Epoca Goryeo
Într-un context de instabilitate economică și amenințări naturale, elitele coreene (cunoscute sub numele de Bulsa) au promovat construcția de temple, picturi budiste, manuscrise și statui sacre. Crearea unei astfel de statui monumentale a reprezentat nu doar o manifestare religioasă, ci și o acțiune colectivă de a invoca divinitățile – în special Amitābha – pentru a restabili echilibrul cosmic și ordinea socială.
Conform unor rapoarte provenite din surse precum KCNA și Interesting Engineering, aceasta a fost și o perioada în care rugăciunile și ritualurile colective au atins o intensitate rar întâlnită, în speranța unei alinări a suferințelor colective și a vremii imprevizibile. Astfel, statuia devine nu doar un simbol spiritual al renașterii, ci și un artefact social al supraviețuirii prin credință.
Moștenirea Durabilă a Luminilor din Yakjon-ri
Această statuie descoperită în Yakjon-ri reprezintă mult mai mult decât un simplu obiect de artă.
