**Râmele dezvăluie un mecanism evolutiv care ar putea contesta concepțiile lui Darwin**
În 1859, Charles Darwin a formulat teoria evoluției ca fiind un proces lent și progresiv. Totuși, absența verigilor fosile de tranziție l-a condus să sugereze că registrul fosil este incomplet. În 1972, Stephen Jay Gould și Niles Eldredge au prezentat teoria echilibrului punctat, care stipulează că evoluțiile rapide ale speciilor au loc în populații izolate, urmate de intervale de stabilitate.
Un studiu realizat de Institutul de Biologie Evolutivă (IBE) din Spania oferă dovezi că un astfel de salt evolutiv a avut loc acum 200 de milioane de ani, când anumiți viermi marini au efectuat tranziția către viața terestră. Cercetătorii au demonstrat că râmele și-au reorganizat dramatic genomul într-un mod spectaculos.
Genomurile râmelor au fost complet secvențiate și comparate cu altele asemănătoare, dezvăluind „explozii” genetice rapide, care au facilitat adaptarea la mediul terestru prin restructurări masive. Spre deosebire de modificările nocive la oameni, în cazul râmelor, aceste schimbări au fost avantajoase.
Aceste descoperiri sugerează că stabilitatea genomică ar putea reprezenta o excepție în evoluție. Fenomenul, similar cromoanagenezei observate în celulele canceroase umane, a stimulat evoluția la râme, dar a provocat boala la oameni.
Coordonatoarea studiului, Rosa Fernández, afirmă că atât darwinismul, cât și echilibrul punctat sunt pertinente. Evoluția graduală explică în mod adecvat schimbările populaționale, în timp ce echilibrul punctat acoperă episoadele revoluționare, precum tranziția de la apă la uscat.
Cercetările viitoare ar putea aduce noi revelații despre diversitatea genomică, punând astfel sub semnul întrebării concepțiile clasice despre structura genomurilor. Studiul a fost publicat în Nature Ecology & Evolution.
