**Sondele Voyager și cercetarea limitelor Sistemului Solar**
În 1977, NASA a dat start sondele Voyager să exploreze limitele Sistemului Solar și mediul interstelar dintre stele. Ambele sonde au depășit un „zid” fierbinte la marginea Sistemului Solar, unde temperaturile au fost înregistrate între 30.000 și 50.000 Kelvin.
Există mai multe modalități de a defini „limita” Sistemului Solar: locul unde se finalizează planetele, unde începe Norul Oort, sau, cel mai frecvent, terminus câmpului magnetic solar, unde acesta se întâlnește cu mediul interstelar, cunoscut sub denumirea de heliopauză. Soarele emite constant particule încărcate, denumite vânt solar, care călătoresc dincolo de planete, extinzându-se până la de trei ori distanța față de Pluto, înainte de a fi încetinite de mediul interstelar, formând heliosfera.
Heliopauza marchează limita unde presiunea vântului solar este echilibrată de presiunea vântului interstelar. Vântul solar este deviat și se deplasează în „coada” heliosferei, asemănător valurilor create în fața unei nave. Pe 25 august 2012, Voyager 1 a devenit prima navă care a depășit heliopauza și a pătruns în spațiul interstelar, urmată de Voyager 2 în 2018. Cercetătorii nu aveau o cunoaștere exactă a poziției acestei limite, dar trecerea sondelor la distanțe variate a confirmat natura „mobilă” a heliopauzei.
Sondele au întâlnit un „zid” fierbinte, nu o barieră solidă, dar cu temperaturi extrem de ridicate de 30.000–50.000 K. Densitatea scăzută a particulelor din acea regiune nu a permis transferul sufiente de căldură pentru a deteriora sondele. Voyager continuă să transmită date unice dincolo de această frontieră, fiind singurele dispozitive umane care au trecut de heliopauză după aproape 50 de ani de la lansare.
O descoperire semnificativă a fost asociată cu câmpurile magnetice. Instrumentele de pe Voyager 2 au validat că câmpul magnetic din zona de dincolo de heliopauză este paralel cu cel din interiorul heliosferei, susținând observația inițială a Voyager 1. Astfel, ambele sonde oferă o perspectivă unică asupra limitelor incomensurabile ale spațiului interstelar.
