Panpsihismul – teoria conștiinței universale și întrebarea: Este Soarele o entitate conștientă?
Într-o lume în care știința și filosofia se intersectează frecvent la limitele cunoașterii umane, una dintre cele mai controversate și captivante teorii este panpsihismul — noțiunea conform căreia toate formele de materie, nu doar organismele vii, ar putea avea un tip de conștiință. Panpsihismul reînvie o perspectivă asupra Universului care contravine profund cu viziunea materialistă predominantă, sugerând că elementele fundamentale ale realității sunt dotate cu o formă primară de subiectivitate.
Originea panpsihismului: O idee mai veche decât pare
Spre deosebire de impresia că panpsihismul este o creație modernă derivată din speculații contemporane, rădăcinile sale se întind până în filosofia Greciei antice. Gânditori precum Anaxagoras și Plotin au argumentat că sufletul sau principiul vital este prezent în întreaga materie. Termenul „panpsihism” — derivat din grecescul „pan” (toate) și „psyche” (suflet sau minte) — a fost folosit pentru prima dată de Francesco Patrizi în secolul al XVI-lea.
În secolul al XIX-lea, filosofi și psihologi de seamă, inclusiv William James, au sprijinit dezvoltarea acestei idei. James considera că conștiința ar putea fi o parte esențială a substratului fundamental al realității.
Însă, optimismul legat de rolul filosofiei a fost zguduit în secolul XX, când curente logice precum pozitivismul logic, susținut de Cercul Vienez, au respins conceptele metafizice ce nu puteau fi confirmate empiric. Panpsihismul a fost, pentru o perioadă, privit ca o speculație lipsită de valoare științifică.
Revigorarea teoriei în era modernă
Începând cu anii 2000, panpsihismul a experimentat o revigorare, în special printre cercetătorii din domeniul neuroștiințelor și filosofiei minții. În 2004, neurologul italian Giulio Tononi a propus teoria informației integrate (IIT), care susține că orice sistem fizic care manifeste un anumit grad de integrare a informației ar putea avea conștiință, chiar și la un nivel simplu.
Această abordare sugerează că fenomenul conștiinței nu este exclusiv asociat cu creierul uman, ci ar putea fi omniprezent, în funcție de structura și complexitatea procesării informațiilor dintr-un sistem.
În 2014, Christof Koch, unul dintre cei mai influenți cercetători din domeniul neuroștiinței conștiinței, a avansat o teorie similară: dacă aranjamentele atomilor în configurații specifice (precum în creierul uman) conduc la conștiință, atunci alte structuri fizice — chiar și non-biologice — nu ar trebui excluse din această posibilitate.
Rupert Sheldrake și conceptul de Soare conștient
În această atmosferă intelectuală plină de provocări și reexaminări ale gândirii științifice, biologul britanic și autorul Rupert Sheldrake a formulat în 2021 o ipoteză provocatoare: Soarele ar putea fi o entitate conștientă.
Sheldrake, cunoscut pentru teoriile sale neconvenționale și adesea contestate de comunitatea științifică, susține că a considera conștiința ca fiind strict legată de prezența creierelor este o eroare. În opinia sa, câmpurile electromagnetice ritmice, prezente atât în creierul uman, cât și în activitatea solară, ar putea reprezenta o legătură între materia fizică și experiența subiectivă. Astfel, Soarele, cu activitatea sa complexă — de la rotația internă la exploziile solare și comportamentele ciclice — ar putea reflecta un fel de intenționalitate sau manipulare conștientă a propriei energii.
