Sir Oswald Mosley, neîmplinitul lider fascist al Marii Britanii

Sir Oswald Ernald Mosley s-a născut pe 16 noiembrie 1896, în celebrul cartier Mayfair din Londra, în cadrul unei familii înstărite aparținând micii nobilimi londoneze. Tatăl său purta titulatura de ”Baronet”, pe care urma să o transmită fiului său în 1928, prin moarte, într-o perioadă în care Mosley reușise deja să se afirme ca politician, moștenirea titulaturii sporindu-i însă notorietatea.

Oswald Mosley era considerat un tânăr carismatic și temperamental, foarte interesat de sfera politicului și perfect conștient de statutul privilegiat pe care îl avea în societatea britanică, fapt ce l-a făcut să nu acorde o importanță prea mare parcursului său academic, de pildă, fiind convins că își poate face un nume cu ajutorul calităților sale native și a potenței financiare de care dispunea.

Ascensiunea politică fulminantă a tânărului Mosley

Primul Război Mondial l-a marcat puternic pe tânărul Oswald, acesta revenind de pe front cu speranța de a-și lăsa amprenta pe scena politică cât mai curând, având pârghiile necesare de a se face auzit la cel mai înalt nivel. Datorită relațiilor tatălui său, un conservator convins și influent, Oswald ajunge să candideze pentru un post în parlament, devenind cel mai tânăr membru din Camera Comunelor, la doar 21 de ani.

Mosley s-a evidențiat din start prin discursurile sale, prin aspectul său extravagant, cât și prin ambiția pe care o manifesta neîncetat. El nu a rămas loial unei facțiuni politice anume, tipologia oratorului impulsiv făcându-l să nu respecte cu strictețe o doctrină de partid, nefiind cu adevărat convins de ceea ce dorește să susțină pe termen lung, aspect ce poate fi pus pe seama vârstei sale fragede.

El se va distanța de tabăra conservatoare și se va orienta către laburiști, intrând în Partidul Independent Laburist (ILP) în 1924. Mosley simțea că poate deveni un lider adulat de mase, evocând deseori problemele claselor muncitorești și atrăgând astfel admirația unor sindicaliști importanți.

Mosley vorbea adesea despre importanța menținerii păcii în Europa și despre înlăturarea inechităților sociale, încă extrem de vizibile la acea dată în Marea Britanie, însă avea să-și schimbe treptat convingerile privind rețeta politică prin care s-ar fi putut contura o societate britanică mai omogenă, puternică și productivă.

Oswald Mosley și îmbrățișarea fascismului

Mosley a devenit fascinat de modelul politic impus în Italia pe parcursul anilor ’20, de dictatorul fascist Benito Mussolini (la rândul său, un fost socialist), ce viza crearea unui stat puternic centralizat, de tip corporatist și militarist, guvernat de un naționalism pronunțat. De asemenea, Adolf Hitler și Partidul Nazist l-au impresionat profund pe Mosley prin determinarea cu care promiteau să abordeze problemele sociale și economice din Germania.

Retorica privind combaterea clasei politice corupte și ineficiente, ce se înstrăinase de nevoile reale ale poporului, precum și caracterul antisemit al doctrinei naziste, au rezonat profund în mentalul tânărului Mosley, acesta ajungând să demisioneze din Partidul Laburist în urma unei dispute, pe 28 februarie 1931, deși fusese luat în considerare pentru funcția de prim-ministru din partea laburiștilor.

Mosley își înființează propriul partid, New Party, atrăgând o serie de parlamentari laburiști, majoritatea foști semnatari ai Memorandum-ului Mosley, prin care inițiatorul încercase să propună un plan de relansare economică, programul prevăzând suprataxarea companiilor străine și naționalizarea unor industrii importante.

Alunecarea promițătorului Oswald Mosley înspre dreapta spectrului politic, devenise un fenomen cât se poate de evident, iar în urma eșecului înregistrat la alegerile generale din 27 octombrie 1931 (organizate în contextul acutizării ”Marii Depresii” economice din Marea Britanie), New Party pierzând practic toate locurile din parlament, Mosley a plecat într-un tur european, pe parcursul căruia l-a vizitat și pe dictatorul fascist Benito Mussolini, pe care a dorit să-l urmărească îndeaproape. Mosley a fost total impresionat de modul în care fascismul european se manifesta în epocă, întorcându-se în țară convins de faptul că preluarea și promovarea acestei doctrine va asigura un viitor glorios Marii Britanii, precum și un legământ politic extrem de puternic cu Italia și Germania.

Oswald Mosley / Credit foto: Profimedia

Oswald Mosley a reușit în scurt timp să adune în jurul formațiunii sale, toate grupările fasciste importante din Regatul Unit, fondând oficial ”Uniunea Britanică a Fasciștilor” (British Union of Fascists sau BUF) pe 1 octombrie 1932. Din acest moment, agenda lui Mosley devenise foarte clară – trebuia să reușească în Marea Britanie exact ceea ce au reușit Mussolini și Hitler, în Italia și Germania. În acest sens, trebuia să aplice aceleași metode ”neortodoxe” pentru a câștiga simpatia maselor, a putea prelua controlul total al statului și nu în ultimul rând, a putea înlătura pluralismul politic.

Mosley va organiza marșuri de amploare, va susține discursuri extrem de agresive la adresa establishment-ului politic sau a evreilor și va tolera inclusiv folosirea violenței împotriva oponenților săi. El a pus inclusiv bazele unei grupări paramilitare cunoscută drept cămășile negre, după modelul grupărilor existente în Italia și Germania, reușind astfel să inducă frica în rândurile oponenților declarați ai BUF.

Legăturile lui Oswald Mosley cu naziștii se consolidează pe parcursul anilor ’30, liderul fascist încercând să capete cât mai mult sprijin din partea Berlinului, fiind conștient că nu dispune de aceleași premise politice sau sociale, ce favorizaseră preluarea puterii de către Hitler în Germania. Presa britanică era mult mai vigilentă și îngrijorată de posibilitatea izbucnirii unui război civil similar celui din Spania, iar clasa politică britanică privea cu mare îngrijorare evoluția curentelor extremiste din Europa, context în care misiunea fasciștilor britanici devenise una mult mai dificilă.

Adolf Hitler, invitat de onoare la nuntă

În urma morții primei sale soții, Lady Cynthia Curzon, Mosley a început o relație cu Diana Mitford, o tânără aristocrată filogermană, renumită pentru carisma ei și relațiile stabilite în Germania hitleristă, la cel mai înalt nivel. Diana făcuse prima ei vizită în Germania, in 1934, alături de sora sa mai mică, Unity. Acolo au participat la primul congres general al Partidului Nazist, de când acesta preluase puterea în țară.

Profund impresionată de ceea ce văzuse la Nürnberg, ea a revenit și în anul următor, iar sora sa a introdus-o de această dată chiar lui Hitler, ce fusese la rândul său flatat de prezența celor două admiratoare din înalta societate britanică. Diana a rămas în legături foarte bune cu Winifred Wagner (nora britanică a legendarului Richard Wagner, unul din idolii lui Hitler) și Magda Goebbels, soția lui Joseph Goebbels, Ministrul Instruirii Populare și al Propagandei.

Astfel, tânăra fascinată de vigoarea național-socialismului german și Oswald Mosley, cel mai celebru lider fascist din Marea Britanie, au hotărât să se căsătorească în secret, pe 6 octombrie 1936, chiar în reședința din Berlin a lui Joseph Goebbels. Însuși Adolf Hitler a fost invitatul de onoare al nunții, făcându-l pe Mosley să considere evenimentul o reușită formidabilă, atât din perspectivă personală, cât și politică, legăturile sale cu elita nazistă părând asigurate pe termen lung.

Apropierea războiului și declinul Uniunii Britanice a Fasciștilor

Cu toate acestea, ascensiunea politică a BUF-ului avea să stagneze, marșurile extrem de provocatoarea trebuiau adesea suspendate de către poliție, iar în decembrie 1936, prin așa-numitul Public Order Act, parlamentul britanic interzicea purtarea uniformelor politice, organizarea facțiunilor de tip paramilitar, iar marșurile politice nu puteau fi organizate fără acordul poliției. Legea ce intra în vigoare din 1 ianuarie 1937, afecta considerabil strategia lui Mosley.

Deși talentul retoric a lui Mosley a continuat să fascineze mulțimile până în momentul izbucnirii conflagrației mondiale, politicianul englez nu a reușit să convingă nici pe departe majoritatea populației britanice.

Oswald Mosley si Benito Mussolini / Credit foto: Profimedia

Poporul privea cu îngrijorare revizionismul german, iar Hitler devenise un personaj din ce în ce mai antipatizat de britanici, orice asociere cu el sau cu ideologia sa, ridicând mari semne de întrebare. Deși Mosley a primit inclusiv sprijin financiar din partea regimului german, el nu a putut opri declinul BFU, ce fusese afectat și de scindarea forțelor de extremă dreapta, odată cu plecarea lui William Joyce (important promotor al nazismului) și întemeierea Ligii Național-Socialiste, pe care Mosley a considerat-o drept o trădare a cauzei pentru care ambii lideri luptau.

Odată cu începerea războiului, Mosley a pledat pentru încheierea unei păci negociate cu Germania, însă vocea lui a fost compromisă definitiv odată cu primele bombardamente germane.

Arestarea lui Mosley și desființarea BFU

BFU a intrat în ilegalitate pe 23 mai 1940, odată cu arestarea lui Oswald Mosley și interogarea sa pentru mai bine de 16 ore. Relațiile sale cu regimul nazist, precum și activitatea sa subversivă din țară, alimentaseră temerile Secret Service-ului britanic pentru aproape un deceniu, iar încarcerarea sa și a soției sale, Diana Mitford, a fost considerată o decizie firească de către autorități, deși cei doi nu au fost niciodată incriminați oficial pentru săvârșirea vreunei infracțiuni.

Soții Mosley au fost eliberați în noiembrie 1943 din pricina unei probleme de sănătate întâmpinate de Oswald, după o perioadă de peste trei ani în care detenția celor doi a fost intens discutată în presă, dat fiind faptul că nu avusese loc nici un proces. Mosely a rămas cu soția sa sub supravegherea poliției, dar reputația sa ajunsese oricum una total insignifiantă spre finele celui de-al Doilea Război Mondial.

Oswald Mosley a încercat să revină în prim-plan, însă proiectul său politic din 1948, Union Movement, s-a bucurat de puțin succes. Încercările sale de a-și îmbunătăți imaginea și de juca rolul politicianului modern, interesat de consolidarea relațiilor internaționale postbelice și de conturarea unui viitor european comun, fiind considerate mai degrabă puerile.

Sfârșitul vieții, petrecut în străinătate

Mosley a emigrat din Marea Britanie în 1951, stabilindu-se la Paris. El a mai încercat să candideze în două rânduri pentru un loc în parlamentul britanic, însă fără succes.

În 1968, Mosley și-a publicat autobiografia, ”My Life”, carte care a reprezentat probabil ultima sa realizare notabilă, stârnind interesul publicului larg.

Sir Oswald Mosley a murit pe 3 decembrie 1980 la Orsay, în apropiere de Paris, la vârsta de 84 de ani. El rămâne o personalitate extrem de controversată, fiind privit drept un politician deosebit de talentat și inteligent, ce însă a interpretat total greșit cursul istoriei și s-a lăsat scufundat într-o ideologie extremistă, fiind influențat de personalități profund negative pentru istoria omenirii, precum Adolf Hitler sau Benito Mussolini.

Eșecul politic al lui Oswald Mosley poate fi considerat o mare șansă pentru istoria modernă a Europei, cât și pentru deznodământul celui de-al Doilea Război Mondial, istoricii revistei BBC History alegându-l în 2005 pe Mosley drept cel mai negativ personaj istoric britanic din secolul XX.



Postari asemanatoare :

468 ad

Comments are closed.