A iubi și a fi iubit este, pentru majoritatea oamenilor, un ideal de viață. Iată câteva sfaturi din vechime pentru întâlniri. Cât de pertinente au rămas acestea de-a lungul vremii?
În contemporaneitate, auzim frecvent despre dificultățile de a găsi iubirea, provocările întâmpinate în relații și în căsnicie. Uneori, iubim pe cineva care nu ne răspunde cu aceeași intensitate. Alteori, suntem iubiți de cineva față de care nu avem niciun sentiment.
Dar aceste dileme nu sunt recente. Grecii și romanii din Antichitate s-au gândit la iubire și, în mod surprinzător, multe dintre recomandările lor sunt încă valabile astăzi. Iată câteva sugestii antice pentru întâlniri!
Sugestii antice pentru întâlniri
Poetul roman Ovidiu (43 î.Hr.-17 d.Hr.) a redactat o lucrare numită „Ars Amatoria” (Arta iubirii), care servește ca un adevărat ghid pentru cei care își caută partenerul.
Primul sfat oferit de Ovidiu este simplu: fă un efort să găsești pe cineva. „Iubirea nu va veni la tine plutind pe aer. Trebuie să o cauți”, afirmă el.
Locațiile recomandate includ: grădinile publice, teatrul sau chiar tribunalele, unde, aparent, era un loc favorabil pentru întâlniri.
După ce ai observat pe cineva, creează un motiv pentru a începe o conversație. Dar ai grijă să cauți iubirea ziua, atenționează Ovidiu. Noaptea și alcoolul te pot conduce la alegeri greșite: s-ar putea să nu distingi bine chipul celuilalt sau să regreți dimineața.
Un alt sfat: ai grijă de aspectul tău. Îmbrăcăminte curată, tuns îngrijit, igienă desăvârșită. „Nu-ți lăsa unghiile murdare sau prea lungi, nu lăsa părul în nări și asigură-te că respirația ta nu are un miros neplăcut.”
Dacă nu reușeai pe cont propriu, existau și pețitori, dar nu erau întotdeauna de încredere. Scriitorul atenian Xenofon spunea că oamenii erau adesea „înșelați” de către pețitori, care nu spuneau adevărul despre persoanele implicate.
O problemă de sănătate
Anticii considerau că a nu fi îndrăgostit era o problemă, atât pentru sănătatea mintală și fizică, cât și pentru societate, conform Phys.org.
Autorul roman Claudius Aelianus (sec. II–III d.Hr.) afirma că soldații îndrăgostiți luptau mai bine decât cei care nu iubeau: „În mijlocul luptei, un bărbat lipsit de dragoste fuge de cel care iubește, ca un străin care nu cunoaște ritualul zeilor. Curajul său depinde doar de natură și forță fizică.”
În Sparta, bărbații frumoși și vrednici, dar care nu se îndrăgosteau, erau amendați. Se credea că iubirea îi îmbunătățește pe oameni, îi face mai buni, mai morali, mai curajoși.
Totuși, iubirea nu vine fără dificultăți. Ce se întâmplă dacă persoana pe care o iubești este, de asemenea, dorită de altcineva? Pot apărea conflicte. Cicero povestește despre un tribun roman, Gaius Memmius, care, copleșit de gelozie, și-a mușcat rivalul de braț.
Unii încercau să își păstreze iubirea prin impresionarea cu bogăția lor. Poetul Alexis povestea despre un tânăr care organiza un banchet extravagant pentru a-și impresiona iubita. De altfel, logodnele se puteau anula dacă se descoperea că mirele era prea sărăcăcios.
Iar când lucrurile mergeau rău, învinovățirile erau drastice. Poetul Marțial i-a scris unei foste iubite: „Manneia, câinele tău îți linge fața și buzele. Nu-i de mirare că îi place gustul excrementelor.”
La fel ca și astăzi,
