La aproape 1.600 de ani de la dispariția sa, Sfântul Augustin de Hipona rămâne un pilon fundamental al teologiei creștine, al filosofiei și al gândirii occidentale. Lucrările sale esențiale, Confesiunile și Orașul lui Dumnezeu, nu doar că au marcat sfârșitul antichității, dar au pus bazele intelectuale ale Evului Mediu, cercetările lui Augustin despre natura umană, harul divin și Trinitate continuând să inspire până în prezent dezbaterile despre credință, etică și identitate.
Aurelius Augustinus, acesta fiind numele său original, a văzut lumina zilei la 13 noiembrie 354 d.Hr., în Thagaste (azi Souk Ahras, Algeria), un modest oraș romano-berber din Africa de Nord. Tatăl său, Patricius, era un oficial păgân, în timp ce mama, Sfânta Monica, era o creștină devotată, al cărei devotament l-a influențat profund. Formarea lui Augustin a avut loc în două lumi distincte: cea romană clasică, primită în Madaura și Cartagina, și fervorile spirituale ale credinței materne.
La 17 ani, Augustin a plecat la Cartagina pentru a studia retorica. Acolo, fiind student, a avut un fiu, Adeodatus, dintr-o relație cu o femeie cu care a trăit fără a se căsători. În această etapă, a adoptat maniheismul, o religie dualistă care promitea răspunsuri raționale la originile răului, însă, dezamăgit de simplitatea sa excesivă, căutarea lui Augustin pentru adevăr l-a condus spre scepticism și, ulterior, spre neoplatonism.
În anul 386 d.Hr., când Augustin a devenit profesor de retorică în Milano, l-a întâlnit pe episcopul Ambrozie, a cărui interpretare alegorică a Scripturii unifica credința cu rațiunea. Învățăturile lui Ambrozie, împreună cu lectura de către Augustin a operelor neoplatonice, au inițiat o transformare.
Se povestește că momentul de revelație interioară al lui Augustin a avut loc într-o grădină din Milano. Frământat de neliniști sufletești, Augustin a auzit o voce de copil cântând: „Tolle, lege” („Ia și citește”). Astfel, deschizând Epistola lui Pavel către Romani, a citit: „Îmbrăcați-vă în Domnul Isus Hristos și nu vă îngrijiți de carne, ca să-i satisfaceți poftele” (Romani 13:14). Această revelație a dus la botezul său în 387 d.Hr., marcând nașterea unui teolog care va schimba fața creștinismului.
Lucrările fundamentale ale lui Augustin de Hipona sunt Confesiunile, Orașul lui Dumnezeu și Trinitatea.
Scrisă în jurul anilor 397-400 d.Hr., Confesiunile reprezintă o narațiune sinceră și introspectivă, adresată lui Dumnezeu și umanității. Relatarea onestă a lui Augustin despre păcatele, îndoielile și dorința sa de a ajunge la harul divin a revoluționat tradițiile literare și teologice. Primul vers al lucrării – „Tu ne-ai făcut pentru Tine, Doamne, și inimile noastre sunt neliniștite până când se odihnesc în Tine” surprinde esența miezului său existențial.
Confesiunile au fost, de asemenea, un precursor al conceptului de sine în literatura occidentală, iar profunzimea psihologică a lui Augustin, care abordează teme de memorie, timp și vulnerabilitate umană, a prefigurat existențialismul modern.
Orașul lui Dumnezeu
În anul 410 d.Hr., vizigoții au devastat Roma, stârnind panică existențială în rândul păgânilor.
