Cercetătorii de la Universitatea din Toronto și Baycrest Health Sciences au descoperit un factor crucial al comunicării care ar putea indica declinul cognitiv încă din etapele preliminare: rapiditatea vorbirii. Deși ezitările precum „cum îi spune…” sau „îmi scapă cuvântul…” sunt întâlnite frecvent în discuțiile cotidiene, acestea nu constituie în mod necesar un semn de patologie. În schimb, o vorbire mult mai lentă pare să reflecte cu mai multă acuratețe starea generală a funcțiilor cognitive.
Aceste concluzii apar după zeci de ani de cercetări legate de dificultățile de a găsi cuvinte, un simptom adesea asociat cu îmbătrânirea creierului sau cu afecțiuni precum Alzheimer, conform Earth, care citează studiul publicat în Aging, Neuropsychology, and Cognition. Totuși, nu doar amintirile uitate sunt relevante, ci și ritmul general în care reușim să construim propoziții coerente. Rapiditatea cu care identificăm și exprimăm cuvintele poate oferi indicii esențiale despre sănătatea neurologică, chiar și înainte de a apărea alte simptome clare.
### Trei teorii și un joc de imagini
Pentru a înțelege mai bine fenomenul, experții au evaluat trei ipoteze legate de dificultățile de vorbire:
1. Încetinirea procesării informațiilor – compară creierul îmbătrânit cu un computer care necesită mai mult timp pentru a accesa fișierele.
2. Deficitul de inhibiție – sugerează că persoanele de vârstă mai înaintată se confruntă cu dificultăți în a elimina gândurile neesențiale, ceea ce interferează cu alegerea cuvântului corect.
3. Ipoteza deficitelor de transmisie – sugerează că conexiunea dintre concept, forma cuvântului și sunet devine mai slabă odată cu înaintarea în vârstă, afectând capacitatea de a pronunța cuvântul adecvat, deși ideea este clară.
Pentru a verifica aceste ipoteze, cercetătorii au folosit o metodă denumită „sarcina de interferență imagine-cuvânt”. Participanții vizualizau o imagine, de exemplu, un câine, în timp ce li se prezenta un cuvânt scris sau rostit, cum ar fi „pisică” (cu o semnificație similară) sau „ceață” (cu un sunet comun). Aceste interacțiuni verificau cum influențează sensul și sunetul reacția verbală.
Un studiu realizat pe 125 de indivizi cu vârste între 18 și 85 de ani a arătat că participanții mai în vârstă răspundeau mai lent la astfel de sarcini, susținând teoria deficitelor de transmisie. Totuși, atunci când au fost analizate conversațiile lor obișnuite, cercetătorii au observat că, de fapt, viteza generală de reacție, și nu erorile semantice sau fonologice, corela cel mai bine cu starea cognitivă.
### Ce urmează: identificarea timpurie și prevenirea
Aceste descoperiri au implicații practice considerabile. Ele indică faptul că viteza vorbirii ar trebui să fie inclusă în evaluările standard ale stării cognitive, alături de teste precum măsurarea tensiunii arteriale sau reflexele neurologice. Analiza discursului prin software specializat, capabil să identifice întârzieri de ordinul milisecundelor, ar putea deveni un instrument eficient pentru diagnosticarea timpurie.
Între timp, activitățile care mențin creierul activ, discuțiile regulate, jocurile de cuvinte și învățarea limbilor străine pot ajuta la menținerea agerimii mintale. Asemenea exercițiului fizic care sprijină inima, vorbirea fluentă susține sănătatea cognitivă.
