Chief Seattle (1780-1866), un lider tribal (Duwamish și Suquamish), are numele său astăzi asociat cu unul dintre cele mai reprezentative orașe din America. Războinic, orator și vizionar, Chief Seattle a construit legături între lumi – negociind încetarea conflictelor cu coloniștii europeni și tragând un semnal de alarmă privind degradarea mediului înconjurător.
Născut în vecinătatea Puget Sound, în jurul anului 1780, Chief Seattle (Si’ahl în dialectul său nativ, Lushootseed) a preluat conducerea triburilor Duwamish și Suquamish într-o perioadă plină de turbulențe și transformări semnificative. Regiunile bogate și fertile ale Pacificului de Nord-Vest au oferit triburilor hrană și stabilitate timp de mii de ani, dar primele decade ale secolului XIX au adus cu ele sosirea exploratorilor și comercianților europeni, care au început să revendice și să colonizeze treptat terenurile indigene.
Seattle a devenit cunoscut ca un războinic necruțător în tinerețe, apărându-și triburile împotriva rivalilor. Istoricul și autorul David Buerge menționează: „Seattle a realizat că supraviețuirea presupune atât putere, cât și adaptabilitate”. În anii 1830, cu sosirea comercianților și misionarilor de la Compania Hudson’s Bay, Chief Seattle a schimbat strategia. A înțeles că o abordare mai deschisă – colaborarea, de exemplu, în locul conflictului, ar putea asigura o viitoare prosperitate pentru poporul său.
Talentul său în domeniul oratoriei a devenit legendar. La întâlnirile tribale, Chief a pledat pentru solidaritate între triburile rivale din Puget Sound, avertizând cu privire la apropierea „valului alb”. „Vorbea precum un râu – liniștit la suprafață, dar puternic în adâncuri.”
Un oraș îi poartă numele
În 1851, un grup de coloniști sub conducerea lui David Swinson „Doc” Maynard a fondat o mică comunitate forestieră pe țărmul golfului Elliott. Maynard, medic și antreprenor, a dezvoltat o prietenie cu Chief Seattle, făcând schimb de resurse și solicitându-i sfaturi în diverse domenii. Impresionat de înțelepciunea și influența liderului autohton, Maynard a propus ca așezarea să fie numită „Seattle” – o alegere controversată, având în vedere că era neobișnuit să se onoreze în acest fel liderii indigeni.
Această acțiune simboliza însă rolul distinctiv al lui Seattle. Spre deosebire de mulți lideri tribali care se opuneau coloniștilor, el a optat pentru dialog. A negociat tratate de cedare a terenurilor, a facilitat comerțul și s-a convertit chiar la catolicism pentru a stabili relații de încredere cu misionarii. Totuși, cooperarea sa a fost pragmatică, nu pasivă. „A mers pe o sfoară întinsă”, explică istoricul tribal Cecilia Carpenter. „Dorea ca poporul său să se adapteze la noile împrejurări, fără a dispărea.”
Tratatul de la Point Elliott din 1854, pe care l-a parafat, a cedat terenuri tribale pentru a obține rezerve și drepturi de vânătoare – promisiuni deseori încălcate. În 1855, tensiunile au culminat în Războiul
