Satelitul au devenit fundamentali pentru tehnologia contemporană, fiind folosiți în telecomunicații la distanță, transmisia media și colectarea de date geologice și meteorologice. Traiectoriile sateliților diferă în funcție de serviciul furnizat, de la altitudini joase (160 km) până la cele geostaționare (peste 36.000 km).
Debutul erei spațiale a fost marcat de lansarea primului satelit artificial, Sputnik 1, în 1957. În prezent, există aproximativ 1100 de sateliți activi care orbitează Pământul, majoritatea fiind deținuți de SUA, Rusia și China. Aproape 470 dintre aceștia se află pe orbite joase, iar restul pe orbite medii sau geostaționare, fiecare îndeplinind diferite funcții.
În afară de sateliți, există și numeroase deșeuri spatiale, inclusiv fragmente rezultate din coliziuni, care prezintă un pericol pentru misiunile viitoare.
Sateliții nu orbitează numai Pământul; există misiuni care explorează Luna, Mercur, Venus, Marte și Saturn, iar sonde precum Voyager investighează sistemul interstelar. Deși sateliții au generat numeroase progrese tehnologice în ultimele șase decenii, provocările legate de poluarea orbitală rămân o problemă majoră.
Bibliografie:
– [NASA Lunar](https://www.nasa.gov/mission_pages/ladee/main/index.html)
– [NASA Cassini](https://www.nasa.gov/mission_pages/cassini/main/index.html)
– [Space Junk Avoidance](http://arstechnica.com/science/2013/07/how-nasa-steers-the-international-space-station-around-space-junk/)
– [Astronomy Sateliți](http://www.astronomy.ro/satelitii-artificiali-ai-pamantului_698.html)
