Într-o perioadă în care eficiența este frecvent evaluată prin productivitate, termene limită și multitasking, sănătatea mentală se dovedește a fi, paradoxal, un subiect evitat la locul de muncă. Deși afectează peste 125 de milioane de europeni, conform Agenției Europene pentru Securitate și Sănătate în Muncă (EU-OSHA), aproape jumătate dintre angajați se tem să abordeze subiectul problemelor lor psihice. Stigmatizarea și teama de excludere creează un zid invizibil între indivizi și ajutorul necesar.
Pentru angajații din România, dreptul la un mediu de lucru sănătos – atât fizic, cât și psihologic – este stipulat în legislația națională și în directivele europene. Totuși, conștientizarea acestor drepturi și învățarea modalităților de solicitare a acestora rămâne crucială pentru a transforma cultura organizațională din una bazată pe presiune într-una care prețuiește echilibrul și empatia.
Ce înseamnă sănătatea mentală la locul de muncă și ce drepturi ai
Sănătatea mentală în mediu profesional se extinde dincolo de absența afecțiunilor clinice. Se referă la abilitatea de a gestiona stresul cotidian, de a lucra eficient și de a avea relații funcționale cu colegii. Burnout-ul, anxietatea și depresia constituie doar câteva dintre efectele negative ale unui loc de muncă nesănătos din punct de vedere psihologic.
Codul Muncii, împreună cu Directiva 89/391/CEE, impune angajatorilor responsabilitatea de a asigura securitatea și sănătatea angajaților din toate perspectivele – incluzând cele psihosociale. De asemenea, Directiva 2000/78/CE referitoare la egalitatea de tratament introduce conceptul de „acomodare rezonabilă” pentru persoanele cu dizabilități, inclusiv pentru cei care se confruntă cu probleme psihice.
Ce implică acomodarea rezonabilă?
- Program flexibil (ore reduse, orar flexibil sau muncă hibrid);
- Modificări temporare ale sarcinilor, atunci când este necesar;
- Spații de lucru adaptate – mai liniștite, iluminare adecvată sau mai puțin stimulative senzorial;
- Sprijin în comunicare – feedback constructiv, îndrumări scrise, desemnarea unui coleg de suport.
Aceste măsuri pot fi solicitate legal de angajat, având la bază o justificare medicală sau un diagnostic oficial. Ele nu constituie favoruri, ci măsuri adecvate care contribuie la menținerea activității unor persoane valoroase.
Cum ceri sprijin și ce riscuri aduce stigmatizarea
Primul pas este recunoașterea problemei. Dacă te confrunți cu episoade de epuizare, anxietate, iritabilitate crescută sau insomnie persistentă asociată locului de muncă, este recomandat să discuți cu medicul de familie sau cu medicul de medicina muncii. O evaluare psihologică sau psihiatrică poate conduce la un diagnostic precis și la recomandări medicale care, o dată formulate, trebuie considerate de angajator.
Solicitarea unei măsuri de acomodare se face prin adresare directă către superiorul ierarhic sau departamentul de HR, însoțită de documentele medicale relevante. Angajatorul are obligația de a răspunde și de a oferi o soluție rezonabilă, în limita în care aceasta nu impune un efort disproporționat sau nu afectează grav activitatea companiei.
Din păcate, teama de a fi perceput ca „slab” sau „ineficient” determină mulți angajați să suporte în tăcere. Conform EU-OSHA, 50%
