Rosicrucienii constituie un ordin frățesc global misterioase, afirmându-și origine ca păstrători ai cunoștințelor ezoterice atemporale păstrate de-a lungul secolelor. Mișcarea își derivă denumirea de la insigna sa enigmatică – un trandafir fixat pe o cruce – un simbol ce are similitudini cu emblema heraldică asociată liderului Reformei, Martin Luther, însă tradițiile sale simbolice se afundă în practicile alchimice și mistice.
Filozofia rozicruciană îmbrățișează practici oculte, gândire hermetică, misticism cabalistic și gândire gnostică din primele zile ale creștinismului. La baza sa se află credința că inițiații sunt în posesia unor cunoștințe obscure, despre care se consideră că își au rădăcinile în antichitate, cunoștințe capabile să dezvăluie adevăruri spirituale și metafizice transformatoare. Spre deosebire de structurile religioase predominante, rosicrucianismul pune accent pe înțelepciunea experiențială mai degrabă decât pe dogmă, poziționându-și adepții nu doar ca simpli susținători, ci ca participanți activi la un lanț continuu de transmitere ezoterică.
Așadar, la începutul secolului XVII în Europa, o serie de scrieri enigmatice a generat o revoluție spirituală. Trei manifeste – Fama Fraternitatis (1614), Confessio Fraternitatis (1615) și Nunta chimică a lui Christian Rosenkreutz (nume simbolic, interpretat ca fiind creștinul trandafirului și al crucii) (1616) – au fost publicate sub anonimat, proclamând existența unei frății secrete de adepți iluminați. Aceste documente, o fuziune de simboluri din alchimie, Kabbalah și profeții, promiteau o reformare a științei, religiei și societății: rosicrucianismul, o piatră de temelie a ezoterismului occidental, cu influențe în francmasonerie, Iluminism și mișcările spirituale contemporane.
Manifestele rozicruciene au apărut într-o epocă de zbucium. Reforma protestantă fracturase creștinătatea, revoluția științifică provoca dogmele medievale, iar Europa era cuprinsă de frământări apocaliptice și profeții despre o nouă eră. În mijlocul acestei agitații a pătruns miticul Christian Rosenkreutz, un nobil german caracterizat ca un călător frecvent, în special în Orientul Mijlociu, pentru a studia și a strânge înțelepciunea arcană înainte de a înființa Ordinul Rosicrucian. Mormântul său, redescoperit la 120 de ani după moarte, ar fi conținut texte criptate și artefacte extraordinare.
Dar a fost Rosenkreutz o persoană reală? Majoritatea cercetătorilor îl consideră un simplu construct literar. Johann Valentin Andreae, un teolog luteran, a afirmat ulterior că Nunta chimică a fost un „ludibrium” (glumă), deși unii cred că declarația sa ascundea intenții mai adânci. „Manifestele erau probabil alegorice”, afirmă Dr. Claire Fanger, istoric al ezoterismului la Universitatea Rice. „Acestea criticau stagnarea
