În timp ce Uniunea Europeană își întărește eforturile pentru a diminua utilizarea îngrășămintelor chimice în agricultură, România continuă să se numere printre statele membre cu cele mai ridicate niveluri ale consumului de azot și fosfor. Politicile agricole europene se armonizează tot mai mult cu obiectivele de sustenabilitate, iar trecerea spre o agricultură mai ecologică exercită presiuni asupra fermierilor din Estul Europei, unde fertilizarea chimică este o practică răspândită.
Datele oficiale prezentate de Eurostat indică faptul că, în 2023, utilizarea totală a îngrășămintelor minerale (azot și fosfor) în UE a fost de 9,3 milioane de tone, înregistrând o scădere de 3,7% comparativ cu anul anterior. Această tendință descendentă survine în contextul unui efort mai amplu de diminuare a impactului negativ asupra mediului, în special în ceea ce privește calitatea apei și biodiversitatea din solurile agricole.
## Azotul și fosforul, din ce în ce mai restricționate în Occident
Azotul este crucial pentru creșterea plantelor, dar utilizarea sa excesivă conduce la scurgeri de nitrați în pânza freatică, contribuind astfel la poluarea apelor. În 2023, utilizarea îngrășămintelor pe bază de azot a scăzut la 8,3 milioane de tone, cu o reducere de 3,8% față de 2022. Cele mai mari cantități au fost raportate în Franța (1,7 milioane de tone), Germania și Polonia, care sunt de asemenea cele mai proactive în adaptarea politicilor agricole la standardele de mediu impuse de Bruxelles.
Fosforul a fost, de asemenea, subiectul intensificat al reglementărilor. Cu o utilizare totală în UE de 0,9 milioane de tone în 2023, s-a înregistrat o scădere de 2,2% comparativ cu anul anterior. Acești nutrienți sunt critici pentru producția vegetală, dar concentrațiile ridicate în sol și în apelor de suprafață pot provoca dezechilibre ecologice severe.
## România, între presiunea randamentelor și cerințele de mediu
România se află printre statele europene cu cele mai mari cantități de îngrășăminte chimice utilizate în agricultură, alături de Franța, Germania, Polonia, Italia și Spania. Aceste șase țări au generat aproape 75% din consumul total de fosfor în UE, conform datelor Eurostat pentru anul 2023.
Explicația este simplă: în agricultura românească, în special în sectorul cerealier, randamentele sunt încă strâns legate de utilizarea îngrășămintelor chimice. Având în vedere lipsa unor sisteme de irigații eficiente pe scară largă și fertilitatea naturală variabilă a solurilor, mulți fermieri recurg la metode tradiționale de intensificare, în care azotul și fosforul au un rol esențial.
Cu toate acestea, acest model se află în centrul atenției strategiei ecologice a UE. În următoarele luni, România va trebui să identifice un echilibru între obiectivele de mediu și cele economice. Alternativele – de la îngrășăminte organice, rotația culturilor până la biotehnologii – sunt mai costisitoare și mai greu de implementat la scară mare, în special în fermele mici și medii.
## Viitorul fertilizării chimice în Europa de Est
În contextul Pactului Verde European și al strategiei „De la fermă la furculiță”, se preconizează că Bruxelles-ul va impune și mai multe condiționalități privind utilizarea fertilizanților în anii următori. Pentru România, tranziția va necesita o regândire fundamentală a modului de practicare a agriculturii, incluzând investiții în tehnologii de precizie și educarea fermierilor pentru a reduce pierderile și risipa.
Rămâne de văzut dacă România va reuși să își adapteze metodele fără a compromite productivitatea. Totuși, într-un peisaj agricol din ce în ce mai influențat de criterii ecologice, reducerea progresivă
