După ani de secetă extremă și incertitudini climatice, România se pregătește în 2025 pentru una dintre cele mai rodnice recolte de cereale din ultimele decenii. Precipitațiile abundente din primăvară au revitalizat culturile de grâu din majoritatea țării, reafirmând rolul istoric al României ca „grânar al Europei”. Estimările Comisiei Europene susțin această tendință: producția de grâu ar putea fi, poate, de cinci până la șase ori mai mare decât în anul anterior.
Deși sudul țării, mai ales zona Olteniei, a fost afectat de valuri de caniculă care au compromis o parte din culturi, în Moldova, Transilvania și Muntenia, agricultorii privesc spre vară cu optimism. Lanurile „s-au trezit din letargie”, iar rezerva de apă din sol este, în multe regiuni, la un nivel optim pentru dezvoltarea cerealelor.
## Grâul românesc, vedetă pe radarul Comisiei Europene
Un semnal puternic vine din Bruxelles: România este printre statele cu cea mai mare creștere a producției agricole din UE în 2025. La nivel european, media producției de grâu pe hectar este estimată la 5,83 tone, cu o creștere de 8% față de anul trecut. În România, această medie ar putea fi depășită semnificativ în regiunile care au beneficiat de ploi constante, dar nu excesive.
Agricultorii din Botoșani, Vaslui și Bacău, de exemplu, observă un avans vizibil în stadiul culturilor, iar unii afirmă că producția pe hectar s-ar putea dubla față de estimările inițiale din martie. Totuși, nu toate opiniile sunt optimiste: „Venim după 3-4 ani de secetă, cu un nivel foarte scăzut de capitalizare. Prețurile sunt în declin. Cei care speră să-și recupereze pierderile din această vară se înșală”, subliniază un agricultor din Călărași.
## Recordul, între realitate agricolă și provocări economice
Deși anul 2025 aduce un moment istoric privind recolta, agricultura românească continuă să se confrunte cu probleme structurale: capitalizarea scăzută, lipsa investițiilor în irigații și procesare, împreună cu volatilitatea prețurilor pe piețele de cereale.
România dispune, teoretic, de toate resursele necesare pentru a redeveni un jucător agricol important: suprafețe mari, climă favorabilă (în ani buni) și o tradiție agricolă robustă. În practică, însă, doar o mică parte din producția internă este procesată local, iar agricultorii continuă să depindă de exporturile brute, fără plusvaloare.
În acest context, recolta record din 2025 ar putea reprezenta o reintegrare a României pe harta cerealieră a Europei, dar fără o strategie clară de sprijin al fermierilor și de apărare a veniturilor acestora, impactul pe termen lung rămâne nesigur.
